PUROS CUENTOS

Aș vrea să-ți spun numele...

2011-05-08T21:41:00.001+03:00

Melancolie de 1 mai

2011-05-01T22:11:00.007+03:00

I. Prietenia sinceră și totală („asumată”), în „zilele noastre”, nu prea mai există, decât rareori, pentru cei foarte norocoși. Există doar persoane uneori mai mult, alteori mai puțin interesate de persoana ta. În cel de-al doilea caz, nu sună (un apel de-un minut, două costă o avere!), nu scriu (de parcă doar ei sunt ocupați și n-au timp), nu simt nevoia să împărtășească nimic (nici lucruri importante, nici prostioare), să afle nimic, să îți ureze nimic, etc. Pur și simplu, la un moment dat, simți cum te aruncă ca pe o cârpă la gunoi. Pentru un moment viitor în care n-au nicio problemă să se reapropie și să se poarte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Oare asta e toată treaba cu prietenia și eu nu știam? Unde au dispărut prieteniile în care pariai tot, împărtășeai tot, la orice oră din zi și din noapte, în care pretextele de acum, care mai de care mai dramatice, mai teatrale, nu erau invocate atât de des, în care nu așteptam ca mereu celălalt să facă primul pas? Când am devenit atât de egoiști, de orbi și de goi?

II. Am furat de la Borja, unul dintre spaniolii veniți cu Erasmus la noi în facultate (daaa...există și „specia” asta, de străini care vin cu Erasmus în Ro, la Istorieee), melodia de mai jos. Recunosc, spre rușinea mea de hispanistă-închipuită-nefiloloagă-dar istorică până în măduva oaselor- ce sunt, că n-am mai ascultat Ismael Serrano, dar cred că voi recupera acum. Melodia asta are în ea ceva atât de trist și totuși atât de plin de speranță, de zâmbete de lumină...

III. Mi-e dor de Madrid. De Madridul de atunci. De mine de atunci. De Madridul care aș vrea să vină, deși nu știu dacă va fi să vină și dacă va fi ceea ce mă aștept eu să fie. De Madridul în care îmi va fi așa de dor...

Madrid, deshabitado como mi colchón
el verano en que me hice mayor,
y ella que ya no llama.

Tanta ciudad y tan poco por hacer,
gente que sueña su siesta y que
mira por la ventana.

Gente que miente por un trozo de calor,
que reza por que pare el ascensor,
atrapado contigo.

Madres que pieden a sus hijos al nacer,
buscando entre tus piernas lo que ayer
han dado por perdido.

Kilómetro Cero,
respira en el centro de la ciudad
el alma que se pierde al escapar.
Kilómetro Cero,
comienzo de los días que han de venir,
la lluvia que se derrama por ti.

Bares en los que la calma y la cerveza
salvan nuestra vida, y mi cabeza
soñando estar bajo tu ropa.

Promesas que se dicen en la cama,
luces que se clavan en tu espalda,
deja que yo te vista ahora.

Bajo unas ruedas mi mala sombra arrojaré,
quizás así interprete ese papel
en el que soy tu abrigo.

Mujeres que quizás hoy no puedas pagar
cuestionan con sus labios la verdad
de que aún seguimos vivos.

Kilómetro Cero,
respira en el centro de la ciudad
el alma que se pierde al escapar.
Kilómetro Cero,
comienzo de los días que han de venir,
la lluvia que se derrama por ti.

Kilómetro Cero,
respira en el centro de la ciudad
el alma que se pierde al escapar.
Kilómetro Cero,
comienzo de los días que vendrán,
la calma que nos trae tu tempestad

Profesioniștii cu Eugenia Vodă și Sofia Vicoveanca

2011-04-21T23:56:00.004+03:00

Habar n-aveam că emisiunile sunt acum și pe site. Mai ales emisiunea cu Sofia Vicoveanca, pe care o A D O R și o admir E N O R M !!!!!!

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/sofia-vicoveanca

Centrul de studii ruse si sovietice: „EMIGRAŢIA ALBĂ ÎN ARHIVELE ROMÂNEŞTI”

2011-02-14T20:11:00.000+02:00

Centrul de studii ruse si sovietice: „EMIGRAŢIA ALBĂ ÎN ARHIVELE ROMÂNEŞTI”: "ACADEMIA ROMÂNĂINSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI Centrul de Studii Ruse şi Sovietice Vă adresează invitaţia de a partici..."

Despre istorie, adevăr, cauze realităţi cotidiene nu se poate vorbi decît la plural...

2010-12-29T18:12:00.007+02:00

În ultima vreme, lumea a luat-o razna în aşa hal încît inflamarea răutăcioasă şi gratuită cu care este taxată orice opinie să zicem...hmmm..."atipică" (fie ea şi profund şi istoriceşte greşită), nu mă mai miră aproape deloc. Bunăoară, referindu-se la telenovela de lux desfăşurată pe fondul prestaţiei lui Ion Cristoiu în emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR, dl Pleşu propune în Dilema Veche cîteva concluzii ce merită cu siguranţă parcurse. Linkul este acesta: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-e-voie-i-ce-nu-e-voie. Aş avea ceva probleme, ici şi colo, cu argumentaţia dlui Pleşu, dar chiar şi aşa, nu pot să nu aplaud ultimele idei ale textului, pentru că efectiv sunt corecte şi de reţinut:

" în definitiv, ce e voie şi ce nu e voie să spui? Poţi să spui, de pildă, că Lucifer e frumos? Sau se cheamă că-i faci propagandă? Dar nu e el „seducătorul“ prin excelenţă?

Invers, dacă spui că obiceiul lui Vlad Ţepeş de a mînca înconjurat de cadavre trase în ţeapă te dezgustă înseamnă că nu eşti patriot? Poţi să spui că Zmeul Zmeilor are unele însuşiri virile? E voie să invoci austeritatea incoruptibilă a sîngerosului Robespierre? Cînd Dostoievski spune că desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine? Ceea ce vreau să spun e că ideea portretelor în alb-negru e, în cel mai bun caz, naivă şi, în fond, contraproductivă. Din faptul că Sartre a deraiat prosteşte spre o stîngă şuie nu rezultă că era nul scriitoriceşte, după cum din faptul că Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezultă că era un tîlhar de rînd. Ca să zic aşa, realităţile sînt complexe… Răii pot fi atrăgători şi bunii pot fi plicticoşi. Poţi avea mîini frumoase şi să fii o vită, poţi să ai nasul turtit şi să fii Socrate. A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscantă. Cei diabolizaţi alunecă uşor, în opinia publică, spre statutul de victimă nedreptăţită. Convingător şi educativ nu e decît adevărul. Adevărul întreg. Restul e propagandă. De un fel sau de altul..."

Nişte concluzii marca Andrei Pleşu în cel mai autentic Lucian Boia Style...

Deşi cred că profesorul Boia ar adăuga că nici adevărul nu este pe deplin convingător şi educativ, pentru simplu fapt că nu e niciodată unul singur. Despre istorie, adevăr, cauze, realităţi cotidiene, etc., nu se poate vorbi decît printr-un riguros filtru critic şi la plural...

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă

2010-12-29T17:32:00.001+02:00

V Socaciu - Oameni de zapada

Asculta mai multe audio diverse

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă

Ninge fantomatic şi bacovian
Ninge ca sunt rece, ninge că eşti dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
Adrian Paunescu

JONA LEWIE - STOP THE CAVALRY - HQ video + lyrics

2010-12-25T00:37:00.002+02:00

23 de ani :| oribil (sau nu?) hmmm...........

Mircea Bodolan - poveste de iarna

2010-12-24T17:12:00.002+02:00

and so this is Christmas... Poate ca spiritul sarbatorilor ne va ajuta sa fim asa cum....asa cum trebuie de fapt sa fim! Feliz Navidad, Craciun fericit tuturor! Sa fiti sanatosi, sa iubiti si sa fiti iubiti!

Celine Dion - So This Is Christmas (Eng. Subs)

2010-12-24T17:04:00.000+02:00

Adrian Paunescu - Repetabila povara

2010-11-05T19:59:00.001+02:00

Uneori, dincolo de politic, trebuie sa vedem si Omul, Intelectualul, Poetul... Iar omul acesta a fost intr-adevar o suma de lucruri extraordinare, nu doar lucruri de blamat. Dumnezeu sa il ierte...Noi nu avem nicio putere de a judeca. Iar ipocritii si moralistii lui Peste Prajit, sa se uite in oglinda, sa mai dea jos un pic din puritanism si ochelarii de cal, si abia apoi sa arunce cu pietre. Si fara Paunescu, cu bunele si relele lui, oricum suntem, de azi, mai saraci....

Joaquín Sabina - Lágrimas de plástico azul

2010-11-05T01:46:00.000+02:00

Joaquin Sabina - 19 Dias y 500 Noches (VideoMix by RaLpH)

2010-11-05T01:24:00.000+02:00

Interviu cu Mario Vargas Llosa. Nobel 2010. :)

2010-10-09T14:38:00.000+03:00

Melendi - Un violinista en tu tejado NUEVO SINGLE

2010-09-25T00:23:00.000+03:00

Mercedes Sosa - Gracias a La Vida

2010-09-20T00:59:00.000+03:00

Amy Winehouse - Will You Still Love Me Tomorrow

2010-08-21T14:21:00.000+03:00

Nadejda Kadisheva - Zadumal da starii ded Задумал да старый дед

2010-07-31T14:27:00.000+03:00

Franco removed from government website

2010-07-19T21:48:00.001+03:00

Franco removed from government website

July 16, 2010

By Sebastiaan Faber

The newly redesigned website of the office of the Spanish Prime Minister, the Moncloa Palace, no longer mentions Franco as a former head of state, but instead only lists the country’s five Prime Ministers since 1976, Público reports. The previous iteration of the website listed leaders going back to the early nineteenth century, including Franco, whom it characterized as a repressive dictator who had come to power after a military coup.

http://www.albavolunteer.org/2010/07/franco-removed-from-government-website/

Andre Rieu - Shostakovich' Second Waltz

2010-06-12T16:31:00.000+03:00

Banc :)

2010-05-24T17:17:00.002+03:00

Iepurasul facea o teza de doctorat.

Vine vulpea : « Ce faci aici iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat». « Despre ce ? » intreaba vulpea. « Despre cum mananca iepurii vulpi ». Incepe vulpea sa rada, « mai iepurasule, noi ne stim de atata vreme, dar chiar asa, cum sa manance iepurii vulpi, tu auzi ce zici ? « Daca nu ma crezi, vino cu mine in tufis si iti arat », zice iepurasul. Se duce vulpea, se aud zgomote ceva vreme si la sfarsit iese vulpea terminata, pleaca cu coada intre picioare.

Vine lupul « Ce faci aici, iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat ». « Despre ce ? » « Despre cum mananca iepurii lupi ». Rade lupul, nu poate sa creada, ca sa-l convinga iepurasul il duce intr-un tufis din care iese lupul mai mult mort decat viu.

Vine ursul « Ce faci aici, iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat ». « Despre ce ? » « Despre cum mananca iepurii ursi ». Se strica ursul de ras, « mai iepurasule, tu te-ai uitat asa la tine, unde ai mai vazut, ma tu, iepuri sa manance ursi ? » « Daca nu ma crezi, vino cu mine in tufis, zice iepurasul ». Se aud zgomote indelung dupa care iese ursul ca vai de el, abia mai tinandu-se pe picioare.

La sfarsit apare leul : « Mai e careva pe aici ? ». Morala : Nu conteaza pe ce subiect iti faci teza, conteaza pe cine ai coordonator.

Pînă cînd ciolanul ne va despărți. Cîteva umile considerații asupra traseismului politic. Voi cum vreți să arate România peste 20 de ani?

2010-04-06T17:21:00.013+03:00

Dacă este ceva ce nu pot înțelege/accepta/tolera în politică (romînească sau nu, dar în cazul de față, cea romînească), sub nicio formă și din niciun motiv, acela este traseismul politic, del cual, ultimamente, hay de sobra. Saltul voios și ipocrit dintr-o barcă (politică) într-alta, ușurința cu care unii -din ce în ce mai mulți- politicieni se vînd celui ce plătește și oferă mai mult, inconsecvența poziționării ideologice și politice.

Ahora bien, tal como yo veo las cosas, simplificînd un pic tot ceea ce se poate dezbate, argumentat, pe baza realității pe care o trăim cu toții și cu manualele de istorie/știință politică, statistici pe masă, aș spune că traseismul cumulează, de fapt, două aspecte:

1. Lipsa demnității și a respectului politicianului în cauză față de sine și față de electoratul care l-a ales. Față de sine - pentru că majoritatea traseiștilor se plimbă agale, pe la mai toate televiziunile patriei, susținînd cu aplomb și pînă în pânzele albe ideologia sau practica politică a partidului din care fac, inițial, parte, pentru ca, schimbînd barca, să nu aibă nici cea mai mică problemă de conștiință sau demnitate în a plasa același discurs în slujba noii „stăpîniri politice”. Iar dacă, într-un pequenisimo și aproape invizibil procent, accept motivația unui politician ce demisionează din partidul X, nemulțumit de faptul că nu se regăsește în schema de conducere a acestuia sau de programul politic al unei conduceri (deși, mentalitatea de tip „îmi iau jucăriile și plec”, o găsesc la fel de imatură și de lașă), motivația unui politician parlamentar o găsesc, indiferent care ar fi ea, de-a dreptul absurdă și aberantă, demonstrînd, mai ales, lipsa respectului față de cel care votează. Pentru că, dincolo de CV-ul, programul politic personalizat, compatibilitatea charismatică și capacitatea de punere în practică a anumitor deziderate a unui anumit electorat, politicianul este votat și pentru apartenența sa la un partid politic, la un cadru ideologic mai larg, la o orientare politică -de dreapta, de centru, de stîngă, etc, etc, etc.- mai amplă. Atîta timp cît este ales în Parlament pentru a satisface așteptările votanților, mandatul primit -prin vot- de la aceștia, și nu pentru a-și reprezenta propriile opțiuni politice și interese, ar fi normal ca parlamentarul să se gîndească de două ori înainte de a schimba partidul politic din rîndul căruia s-a legitimat în campania electorală.

Dacă am trăi într-o țară civilizată și, cît de cît, normală, aș spune că un parlamentar demisionar, în timpul exercitării mandatului, din partidul pe lista sau din rîndul căruia a fost ales, ar trebui să aibă dreptul de a-și păstra calitatea de parlamentar, din postura de independent. Dar cum trăim în România, iar un partid format din (clanul de) băsești, nutzici udrea, prigoniți, funebrii, pseudo-intelectuali și, mai nou, și Trandafiri, încă mai adună la alegeri undeva spre 30+% și ducînd, apoi, liniștit, campanii de racolări nerușinate, aș susține oricînd reglementarea traseismului în sensul pierderii mandatului, eliminînd chiar opțiunea rămînerii ca independent.

2. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că traseismul scoate în evidență „nefericita„ promovare în prima linie și pe locuri eligibile, de către partide, a unor politicieni fără cel mai minim caracter, pentru care fidelitatea și consecvența față de un partid/curent politic se măsoară în funcții, putere, guvernare (mai ales în perioadele de opoziție) și mai puțin în vreo dorință reală, pe termen mediu și lung, de colaborare și asociere cu oameni de aceeași viziune și program politic. Cît timp ascensiunea în partide va fi dictată de forța economică, de personaje cu un discurs uneori chiar charismatic, dar neargumentat și ieftin, de cei ce înțeleg politica exclusiv ca și o tranzacție sau un capriciu, ce părăsesc partidul la scurt timp după ce și-au atins obiectivul cîștigării unei funcții parlamentare, traseismul nu se va datora doar celor ce îl practică ci și incapacității partidelor de a-și selecta și a-și promova oamenii de valoare.

Răspunzînd un pic întrebării lansate de dna profesor (și, mai nou, blogger de seamă) Zoe Petre - Cum vrem să arate România peste 20 de ani? - unul dintre aspectele pe care mi le-aș dori reglementate este tocmai acesta, al traseismului politic. Reglementat și în sens legislativ, dar și în cadrul partidelor, pe care aș vrea să le văd tratînd cu mai multă seriozitate și responsabilitate acest subiect.

Nu în ultimul rînd, în continuarea ideii dnei profesor, pe care întrăznesc să o citez mai jos, și în continuarea celor două aspecte expuse mai sus, traseismul și problemele politicii romînești în general țin în mare măsură și de noi, de electorat, societate civilă, etc. De obiectivele, mijloacele și feed-back-ul nostru. De modul în care înțelegem să susținem/să sancționăm activitatea și comportamentul politicienilor/partidelor politice.

„Rezultă că, pînă ce partidele vor defini proiectul politic major pe care ni-l propun, ar trebui ca noi înșine să știm ce vrem: cum vrem să arate România peste 20 de ani? Personal, cu tot ce am învățat în ultimii 20 de ani, nu cred că partidele politice sînt înzestrate cu organul predicției. Societatea trebuie să-și formuleze obiectivele, și partidele care vor avea atîta minte încît să le urmeze ar putea cîștiga.”.

Voi cum vreți să arate România peste 20 de ani?

Paște Luminat! Felices Pascuas!

2010-04-03T14:34:00.001+03:00

Aici mi-aș dori să fiu acum, de Paște! Într-un loc plin de Liniște, Mulțumire și Lumină, sub greutatea sfîntă, copleșitoare și totuși plăcută a Timpului! Am fost aici în 2004 și m-aș întoarce oricînd, cu aceeași emoție și bucurie......Sărbători împlinite și fericite, vă doresc!

Os deseo a todos Felices Pascuas! Mucha Paz, Luz y Tranquilidad en sus vidas y en sus casas! Aqui os dejo dos videos del Monasterio de Putna - un lugar muy especial, al que siempre regresaría con la misma emoción que sentí aquella primera vez, en el año 2004 ... ¡Id a verlo!

Am Diploma de Licență! În sfîrșit!

2010-03-29T21:46:00.012+03:00

În sfîrșit am Diploma de Licență și Supliment la Diplomă! Fix la timp pentru a putea aplica, cu toate actele în regulă, vizate/apostillate/traduse/legalizate, la Masterul de Istorie Contemporană (Modul Historia de las relaciones internacionales), la Madrid :d ... Dacă tot e puțin probabil să și urmez, undeva în viitorul apropiat, masterul acesta, după ce și dacă voi fi admisă, măcar am diplome și scrisori de accept de agățat pe perete întru veșnica admirație și pomenire a strănepotilor -presupunînd, desigur, că voi avea așa ceva- :)) :)) :))

Post amînat

2010-03-27T02:14:00.009+02:00

Dacă aș fi nevoită să mă autocaracterizez în doar cîteva cuvinte (trecînd peste faptul că noțiunea de „cîteva cuvinte” la mine nu prea există, capacitatea de sinteză fiindu-mi aproape necunoscută) musai ar trebui să încep prin a-mi recunoaște talentul în a amîna. Din lene, comoditate, frică, dintr-o emotivitate pe care mi-o detest de-a dreptul sau, de fooorte multeee ori, dintr-o euforie și un elan ce, dintr-un motiv sau altul, eșuază subit în dezamăgire și panică. Amîn să adorm (mai ales că sunt o fire nativ nocturnă, cel mai bine/eficient învâț, citesc, pierd timpul noaptea, de unde și cearcănele mele permanente), amîn să mă trezesc, amîn să citesc teancurile de cărti de pe birou sau linkurile salvate în preferences, amîn să scriu despre mii de idei și lucruri -cel puțin pentru mine- interesante, de la incredibila prezență și prestație a lui Jorge Semprún acum multe seri (să fi fost 25 februarie, cred) în emisiunea lui François Busnel de pe France5 și articolul său, despre „funeraliile memoriei” din Le Monde-ul apărut în 6 martie, la inaugurarea celei mai mari expoziții dedicate lui Picasso la Moscova, pe care încă o mai puteți vizita, dacă vă nimeriți în zonă, pînă pe 23 mai 2010. Amîn să scriu lucrarea pentru sesiunea de comunicări cu aceeași plăcere cu care amîn să culeg recolta de la fermă (cum care fermă??? Farmville, desigur :d ), legalizarea/traducerea/apostillarea actelor pentru admiterea la obsedantul Masterat din Spania și alte formalități de care am vaga bănuială cum că încă nici nu am aflat, amîn prezentarea despre Autodeterminarea și popoarele spaniole. Dezbatere și conflict în Spania de azi pe care trebuie să o pregătesc pentru cursul de drept internațional public (și, spre nenorocul meu, aprofundat !?!)....Amîn să îmi perfecționez pînă la sînge spaniola, să învâț portugheza și catalana, rusa nici nu mai zic (că nici nu am unde și cu cine iar elanul meu autodidact chiar că nu mă ajută). În mod ciudat, amîn tocmai situațiile și lucrurile care mă bucură și pe care le aștept cel mai mult, nu atît din iresponsabilitate sau imaturitate cît din sentimentul că întîrzierea și așteptarea lor conștientă, asumată, controlată le-ar păstra pentru mai mult timp farmecul și actualitatea. Amîn cu naivitatea și încrederea sinceră că oricum am la dispoziție tot timpul din lume. Amînarea mă inspiră deși recunosc că sunt și situații în care mă inspiră prea târziu. Ca o notă optimistă de final (eu și optimismul, ce glumă bună, nu-i așa?!), săptămîna trecută -reușind, după multe amînări, să revalidez carnetul de bibliotecă la Inst. Cervantes- plecată în misiune ultra-secretă pentru cu totul altceva, l-am împrumutat pe catalanul și catalanistul Maragall, de care mă declar (cine mi-a citit teza de licență, adică probabil aproape nimeni, hihi, știe deja) pe vecie îndrăgostită și fascinată. Cu toate că ideile sale politice ne cam despart. Dacă sunteți cuminți, voi posta și pe blog cîteva din poemele sale (mai ales dintre cele scrise între 1881 și 1900, în plină perioadă de glorie a Regeneraționismului, regionalismelor și naționalismelor spaniole). Am să le caut și o traducere în română iar dacă nu găsesc, o să vă stresez cu o interpretare a realităților istorice ascunse sau asumate de-a dreptul în pomele sale și a legăturii dintre curentele de mai sus și politica/proiecția externă a Spaniei în respectiva perioadă. Din păcate pentru cine își pierde vremea pe acest blog, mă pasionează subiectul :d .

Și, da, distinsul domn din poză este Joan Maragall i Gorina (1860-1911).

„Aquí hay algo vivo gobernado por algo muerto, porque lo muerto

pesa más que lo vivo y va arrastrándolo en su caída a la tumba.

Y siendo ésta la España actual, ¿quién puede ser españolista de

esta España, los vivos o los muertos?

„Aici este ceva viu guvernat de ceva mort, pentru ca ceea ce este mort cântărește mai mult decât ceea ce este viu, târându-l în căderea sa în mormânt. Și fiind aceasta Spania actuală, cine mai poate fi patriot în această țară, viii sau morții?”

Dedicația de duminică: J.S.Bach, A. Rieu, M. Rostropovich

2010-03-21T20:43:00.003+02:00

Bach, în două interpretări absolut superrrbe!!!

Dedicația de duminică

2010-03-07T01:09:00.012+02:00

uneori cred că fericirea supremă se ascunde undeva, pe o plajă pustie, pe un dig părăsit

Dedicația de duminică seara: A. Borodin

2010-02-21T21:29:00.011+02:00

Polovetsian Dances, Prince Igor - Aleksandr BORODIN (Kirov Opera and Ballet)

și omagiul adus lui Borodin de către Julio Iglesias: Quiereme (1979)

Aurul olimpic si Evgeni Plushenko

2010-02-20T22:14:00.007+02:00

Pe principiul „dacă e Obama, hai să fim și noi „cool” și să îi dăm Nobel-ul pentru Pace”, s-a găsit un aur olimpic nemeritat și pentru Evan Lysacek...pff, cît poate să coste taxa americană de protecție a democrației :(

dar las' că vin ei, mielușeii, peste patru ani, la Soci,
și atunci să vedem ce surprize le-a pregătit Putin :d

UPDATE: http://www.chicagobreakingsports.com/2010/02/russian-officials-plushenko-deserved-the-gold.html

Lecțiile istoriei, printre capcane

2010-02-18T20:28:00.004+02:00

Lecţiile Istoriei, printre capcane

- o experienţă spaniolă -

Andrada BĂLAN

Dacă aveţi drum, zilele acestea, pe la Madrid şi decideţi să faceţi o scurtă plimbare cu metroul pînă la staţia Moncloa (sau, încă şi mai plăcut, venind, pe jos, dinspre Plaza de España, ţinând drept pe Calle de la Princesa), nu aveţi cum să rataţi, odată ajunşi la suprafaţă, impresionanta clădire a Cartelului General al Aerului, Minister al Aerului pînă în 1977, acum subordonat Ministerului Apărării din Spania.

Construită în 1954, la un an după semnarea Pactului hispano-american de la Madrid, ce confirma ieşirea Spaniei din izolarea diplomatică în care intrase la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (într-un context în care fosta apropiere a lui Franco de Germania nazistă nu era chiar cea mai fericită recomandare), clădirea Cartelului Aerului are şi astăzi trista „calitate” de a aduce aminte, prin dimensiunile şi faţadele sale , de perioada franchistă.

Cu toate că zona cartierului Moncloa găzduieşte şi alte edificii construite sub dictatura franchistă, imposibil de ignorat din moment ce multe sunt şi centre de cultură, puncte de atracţie turistică (printre ele, Museo de America, Colegio Mayor Casa do Brasil sau el Arco de la Victoria, de pe bulevardul cu acelaşi nume, cu referire directă la Victoria trupelor naţionaliste în războiul civil din 1936-1939), niciunul dintre aceste edificii nu impresionează mai mult decat faţada Cartelului General al Aerului (intrarea spre muzeu), pe care stă încă scris, impozant, dar aproape şters şi neîngrijit: „Francisco Franco, Caudillo de España, MCMLIV”.

Începând cu mijlocul lunii ianuarie a.c., numele Generalissimului a părăsit faţada instituţiei, păstrându-se doar anul în care s-a finalizat construcţia. Legea Memoriei Istorice, adoptată încă din octombrie 2007, prevede în articolul 15 retragerea tuturor simbolurilor (steaguri, insigne, plăci comemorative) exaltării personale sau colective a revoltei militare din 17 iulie 1936, a războiului civil şi a represiunii din timpul dictaturii franchiste.

Dincolo de reparaţia morală pe care şi-o doresc, fără îndoială, mulţi spanioli, nu pot să nu mă întreb dacă o perioadă atât de importantă (nefericită, dar importantă!) din istoria Spaniei (din orice istorie!) devine mai frumoasă sau mai fericită sau mai democratică prin simpla ştergere a unor steaguri, insigne, plăci şi inscripţii, ce pot constitui prin exemplul şi simbolistica lor negativă adevărate lecţii de istorie. Istoria cuprinde în egală măsură eroi şi antieroi, proiecte/perioade pacifiste şi regimuri autoritare/totalitare, şi oricât de dureroase ar fi amintirile, păstrarea lor este cu mult mai folositoare decât eliminarea lor. Una este să retragi unui dictator, unei nomenclaturi, titluri şi decoraţii oficiale de Cetăţean Onorific sau Fiu al Poporului sau Prim Servitor al Statului, să interzici manifestările radicaliste ale fanaticilor şi nostalgicilor, şi cu totul altceva este să elimini inscripţii ce, dincolo de semnificaţia ideologică (uşor de combătut printr-o educaţie democratică), sunt dovezi, amprente ale unor evenimente şi personaje ce au trăit şi s-au petrecut cu adevărat. De astfel de capcane ale istoriei şi ale memoriei, cel mai bine este să te apropii cu detaşarea şi înţelepciunea celui ce este capabil să înţeleagă, fără încrâncenare sau pudibonderii, ceea ce nu trebuie, sub nicio formă, repetat.

Text publicat aici:

http://geopolitikon.wordpress.com/2010/02/18/18febr2010-cazul-lui-caudillo-francisco-franco-istorie-si-memorie-in-spania-de-azi/

N-am găsit altă rimă :)

2010-01-28T11:30:00.004+02:00

(sună telefonul)

- Da... da eu... eu da... ce faci? Parcă l-am chemat pe Mateiaş. Bine, bine...
(intră Mateiaş)
- Să trăiţi.
- Noroc Mateiaş! Ce faci? Îmi pare bine că te văd. Ia loc... ia loc... Mateiaşule, Mateiaşule... Cum îţi merge?
- Bine.
- Bine.
- Bine, să trăiţi.
- Eh... eşti mulţumit la noi.
- Păi se poate, cum să nu fiu? La noi în intreprindere toată lumea este mulţumită.
- Toată lumea...
- Toată lumea...
- Toată lumea, da... Câştigi bine?
- Bine, dar e loc şi pentru mai bine.
- Este, este! Văd că te descurci aşa... scri şi la presa locală.
- Ah, încerc şi eu, amator ştiţi...
- Amator?... Eşti, cum le spune ăstora... satiric.
- Mai mult sau mai puţin.
- Da, e na... satira e o armă, nu?
- Păi da, e.
- Este... şi dumneata tragi!...
- Nu trag. Cum o să trag?...
- Cum nu tragi, dar ce faci?
- Scriu...
- Scri... dar tragi... tragi, tragi, că de-aia e armă!... Spune mă maestre mă, de unde îţi alegi dumneata subiectele, de unde te inspiri, din viaţă nu?
- Păi da... viaţa e sursa.
- Da... viaţa e sursa, viaţa, aşa este... Uite să citim ce ai publicat dumneata ieri, fabula asta care a apărut... Aicea scrie aşa: elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa, muncesc cu aprindere, la o intreprindere. La ce intreprindere?
- Una imaginară... e fabulă.
- Fabulă, fabulă măi maestre mă, dar unde baţi cu ea aşa?...
- Nu bat nicăieri.
- Nu baţi?
- Sigur că nu bat.
- Păi scrie aicea - vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară, iar director elefantul, care face pe... pe...
- Verbantul... n-am găsit altă rimă, să trăiţi.
- Dar parcă nu spuneai că scri aşa din imaginaţie, că viaţa e sursa...
- Da, e... e...
- E... dar de viaţa cui te legi dumneata? Cine este elefantul şi cine este vrăbiuţa? Hmm?!
(intră secretara)
- V-am adus mapa, la semnat.
- Multumesc... Vrăbuiţa, eh?
- Vai, dar cum pot să-mi permit să fac...
- Păi de ce nu poţi să-ţi permiţi dacă e fabulă, eh? Şi dacă ea e vrăbiuţa... atunci eu... eu cine sunt?...
- Vă dau cuvântul meu că...
- Vai, stai, stai, stai... tovarăşul Mateiaş, stai să mai citim... Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat, câte alune avea în plan, câte a cules pe an, fildeş cât a folosit, cât a economisit... însă tot ce a raportat era binişor... binişor... umflat. Umflat nu cu pompa, ci cu... cu...
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit altă rimă... da, da, da... în schimb dincolo ai găsit, i-auzi... să nu cadă-n disgraţie şi să ia o deco... o deco ce?
- Vă dau cuvântul meu că nici nu m-am...
- Da!... Lasă măi!... Îţi găsesc şi eu dumitale o rimă: foaie verde, drum de fier, mite paşte un trans... trans...
- ...plant!
- Ha, ha! Nu, nu, nu un transplant - un transfer. D'neata ai auzit de Vinţul de Sus?
- ...
- E, n-ai auzit dar o să faci fabule la Vinţul de Jos. Hai să citim mai departe...
- Mai departe de Vinţul de Jos?
- Nu, mai departe ce scrie aici... Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă. De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit, un bursuc cu părul rar... un bursuc cu părul rar, din serviciul financiar, dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă, poate un tigru o să apară din pădurea tutelară, bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde... ce-şi pierde elefantul?
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit... mă rog, mă rog, mă rog... să zicem că noi nu ştim cine este elefantul şi că nici nu ne interesează. Nu, nu ne interesează... Dar cine e bursucul?
- Unu imaginar, unu care trăieşte în pădure...
- Cum mă maestre mă? Cum mă maestre?... Lucrează la serviciul financiar şi trăieşte-n pădure... Cine te crede asta? Pe cine prosteşti dumneata?! Las c-aflăm noi! Aflăm noi imediat!!
(sună soneria, intră secretara)
- M-aţi sunat?
- Da... fi drăguţă tovarăşa vrăbiuţă... eh, tovarăşa secretară şi cheamă la mine pe tovarăşul bursucul.
- Pe cine?
- Las' că şti dumneata. Bursucul cu părul rar din serviciul financiar.
- Nu cunosc nici un bursuc.
- Unu vechi, vechi drag şi iubit, care i-ai ciripit, bursucul care aruncă bomba ca să-mi taie mie...
- Trompa...
- Trompa, da... n-ai găsit altă rimă, da, da... n-ai găsit... cine-i bursucul?
- Eu n-am ciripit nimic.
- Cheamă-i la mine pe toţi de la financiar... văd eu care are părul rar!
(intră trei bărbaţi cu părul rar)
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- V-am invitat la o... discuţie amicală... este aicea şi prietenul meu Mateiaş.
- Să trăiţi...
- Dar spuneţi-mi vă rog aşa... când discutaţi aşa între dumneavoastră, dar sincer nu... ce porecle vă daţi? Uite, de exemplu, mie mi se spune elefantul, este Mateiaş?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă, da... Vouă cum vă zice?
- Ştiţi... când glumim, că mai glumim şi noi...
- Dar numai în pauza de masă...
- El îmi zice mie...
- Cum?
- Bursucul!
- Pentru că şi el îmi spune mie...
- Cum?
- Bursucul!
- Dar câţi bursuci sunteţi la servicul financiar?!
- Noi trei şi o bursucă la caserie...
- Păi bine mă maestre mă... de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară... cum e boul şi viţelul. Ştiam cine-i boul, ştiam cine-i viţelul... ce mă fac eu cu atâţia bursuci pe capul meu?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă!! Vă salut!
- Să trăiţi...
- Vă salut!!
- Să trăiţi...
(sună soneria)
- Da... da... am înţeles, e bine... adică numai bine, sigur, sigur... o să vă aşteptăm cu plăcere, cu plăcere. Am aflat cine-i bursucul, în schimb vine tigrul de la pădurea tutelară, bursucul care aruncă bomba, ca să-mi taie mie...
- Trompa...
- E bună rimă, e rimă bună! E foarte...

Toma Caragiu, Mircea Diaconu, Paula Rădulescu, Marius Pepino, Mihai Stoenescu

TEXT:

Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava, Aurel Felea

http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_fabula.php

http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc.php

Jueves. Joi. 11 martie 2004

2010-01-24T14:16:00.004+02:00

Si fuera más guapa y un poco más lista,
si fuera especial, si fuera de revista,
tendría el valor de cruzar el vagón
y preguntarte quién eres.

Te sientas enfrente y ni te imaginas
que llevo por ti mi falda mas bonita,
y al verte lanzar un bostezo al cristal
se inundan mis pupilas.

De pronto me miras, te miro y suspiras,
yo cierro los ojos tu apartas la vista,
apenas respiero me hago pequeñita
y me pongo a temblar.

Y asi pasan los dias de lunes a viernes,
como las golondrinas del poema de Bequer,
de estacion a estacion,
de frente tu y yo va y viene el silencio.

De pronto me miras, te miro y suspiras,
yo cierro los ojos tu apartas la vista,
apenas respiero me hago pequeñita
y me pongo a temblar.

Y entonces ocurre, despiertan mis labios,
pronuncian tu nombre tartamudeando,
supongo que piensas que chica mas tonta,
y me quiero morir.

Pero el tiempo se para,
te acercas diciendo,
yo aun no te conozco y ya te echaba de menos,
cada mañana rechazo el directo y elijo este tren.

Y ya estamos llegando, mi vida ha cambiado,
un dia especial este 11 de marzo,
me tomas la mano, llegamos a un tunel
que apaga la luz.

Te encuentro la cara, gracias a mis manos, me vuelvo valiente y te beso en los labios, dices que me quieres y yo te regalo el ultimo soplo de mi corazón.

http://www.youtube.com/watch?v=pavA5yBWFbQ&feature=related

Melodie dedicată victimelor atentatelor de la Madrid, 11 martie 2004. Celor ce au murit într-un război ce nu era al lor și care acum este al tuturor.

Versurile spun totul. :)

O președinție spaniolă și un monarh european. Și viceversa

2010-01-08T19:53:00.014+02:00

Nimic mai senzațional și mai interesant decît acele mici și picante coincidențe și curiozități ale istoriei, ce pentru o minte poate prea întrăzneață sau doar prea obișnuită cu romanele polițiste pot trece drept adevărate conspirații. Cîți dintre spanioli s-ar fi gîndit, pe 5 ianuarie 1938, în plină desfășurare a operațiunilor de la Teruel –de departe, una dintre cele mai sîngeroase confruntări republicano-franchiste ale războiului civil din Spania, la care asista și un tînăr corespondent american, pe nume Ernest Hemingway- că infantele născut în exil la Roma, nepotul monarhului alungat în aprilie 1931, avea să devină peste 37 de ani (el, și nu tatăl său!) monarhul întregii Spaniei democratice? Și totuși, dincolo de aceste povești suprapuse, ale unei crude bătălii încheiate cu retragerea forțelor republicane, pe larg redată în mai toate marile publicații americane și europene, pe de-o parte, și ale nașterii unui infante pentru care guvernarea era atunci doar o posibilitate îndepărtată, pe de alta, Juan Carlos Alfonso Víctor María de Borbón y Borbón-Dos Sicilias este astăzi figura politică spaniolă de cea mai mare anvergură, cea mai apreciată.

„Văduvită” de un potențial rol major (ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ce a dat, finalmente, un președinte stabil și un Înalt Reprezentant pentru Politica externă și politica de securitate a Uniunii Europene), presedinția rotativă, semestrială, asumată de Spania începînd cu 1 ianuarie 2010, va trebui să facă față în primul rînd unor riscuri de imagine. Dincolo de agenda încărcată (peste zece întâlniri la nivel înalt, nu toate foarte comode pentru Spania – vezi Summitul UE-Maroc, ce va fi probabil marcat de tensiunile acumulate în cazul activistei sahariene pentru independența Saharei Occidentale, Aminatu Haidar), dincolo de euforia aproape copilărească afișată de José Luis Rodríguez Zapatero și de multele obiective trasate fiecărui minister în parte, Spania are la dispoziție șase luni pentru a menține pe o linie pozitivă o presedinție ce s-ar putea transforma oricînd, pierzînd criteriile și proporțiile realității, într-un eșec.

Misiunea liderului din La Moncloa (nu tocmai cel mai charismatic și convingător președinte de guvern european) este cu atît mai grea cu cît principalul obiectiv anunțat –ieșirea Uniunii din recesiune și generarea eficientă și rapidă de noi locuri de muncă- se suprapune peste trista realitate a unui șomaj spaniol de aproape 18 la suta, mult peste media șomajului la nivel european și peste inevitabilele comparații ale viitoarei sale prestații în raport cu reușitele presedinții asumate de Spania în 1989 și 1995 (Felipe González), precum și în 2002 (José María Aznar).

Dacă la nivel economic este greu de presupus că Spania va avea o contribuție decisivă, rămâne de urmărit strategia pe care Zapatero și Miguel Ángel Moratinos vor reuși (sau nu?!) să o construiască în planul politicii externe, unde Spania trebuie să facă ceea ce, începînd cu politica lui Primo de Rivera din anii '20 (de reprezentare a intereselor Americii Latine în cadrul Societății Națiunilor), știe mai bine să facă: să se (re)afirme drept principala voce europeană în relația cu Ibero-America. Și asta, cu atît mai mult cu cît divergențele dintre statele latino-americane pe tema crizei politice din Honduras și a recunoașterii președintelui recent ales –Porfirio 'Pepe' Lobo- au creat diplomației spaniole spațiul necesar pentru a se manifesta drept un factor mediator în regiune. Interesant este faptul că succesul avantajelor pe care guvernul de la Madrid, în mod natural, le are în raport cu regiunea Americii Latine depinde de reușita sau eșecul proiectului dezvoltat în ultimele luni de către Miguel Ángel Moratinos, și anume acela de a determina o relaxare/normalizare a poziției comune a Uniunii Europene fața de regimul lui Raúl Castro de la La Habana.

În strînsă competiție cu „rating-ul” pe care, cu siguranță, îl va face prezența lui Obama, în mai, la Madrid, persoana ce poate înclina rating-ul și bilanțul președinției spaniole spre un rezultat pozitiv rămâne Casa Regală prin Regele Juan Carlos și relația privilegiată, personală și/sau oficială pe care acesta o are cu șefii de stat din Europa și din lumea întreagă. Chiar pentru cei ce l-au asimilat deja trecutului și manualelor de istorie și în ciuda anilor pe care i-a sărbătorit pe 5 ianuarie, viitoarele evenimente de la Madrid vor descoperi în Regele Juan Carlos un om politic actual, de prim rang, decisiv pentru a menține prestigiul Spaniei și al monarhiei spaniole (al cărei viitor este, în continuare, motiv de discuție) la un nivel înalt.

Text publicat în Dilema Veche pe 7 ianuarie 2010 :d

http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=12254

http://geopolitikon.wordpress.com/2010/01/09/09ian2010-spania-si-a-asumat-presedintia-rotativa-semestriala-a-ue/

Inapoi la dezbatere si la argument. STOP indiferentei!

2010-01-04T20:47:00.008+02:00

Cu toate ca la alegerile trecute foarte multi au cazut in capcana discursului fals de tip "sa votam impotriva ciocoilor parlamentari, sa votam pentru un Parlament unicameral", ca si cand, sa vezi si sa nu crezi, fix in numarul Camerelor si salariul parlamentarilor stau problemele economice sau profundele dezechilibre sociale ale Romaniei, mai am o mica, dar mica, speranta ca romanii vor avea, totusi, intelepciunea sau chibzuinta de a-si forma propriile judecati asupra modificarii sistemului de vot uninominal. Apreciez inventivitatea celor care nu stiu cum sa stranga mai bine de gat pluripartitismul, dar vreau sa cred ca nu suntem o natiune de sinucigasi, ci una care-si mai aminteste ce „frumoasa” era viata dinainte de 1989.

Mai jos, via http://lilick-auftakt.blogspot.com/, 33 de argumente impotriva votului uninominal majoritar. Mi-e greu sa cred ca partidele politice vor fi in stare/ vor avea disponibilitatea si placerea de a crea cadrul unei adevarate dezbateri, la nivel national (nu sunt greu de identificat partidele pentru care o asemenea dezbatere ar fi cel putin stanjenitoare), dar macar in online putem populariza argumente pro si contra acestei modificari.

http://www.scribd.com/doc/24686376/33-de-Argumente-Impotriva-Votului-Uninominal-Majoritar

In alta ordine de idei, nu vad decat o singura solutie pentru ca romanii sa inceteze a fi victimele manipularii unor politicieni sau a altora, prin furnizarea de teze politice false, instrumente ale campaniilor electorale: regandirea/ redefinirea statutului orelor de educatie civica in cadrul programelor scolare pentru scoala primara si gimnaziala, respectiv, a celor de sociologie sau de educatie antreprenoriala pentru liceu. Sunt prea putini profesorii care reusesc sa dea acestor ore o nota utila si practica, nu doar teoretica, sunt prea putini elevii si parintii care inteleg importanta acestor ore, sunt prea putini directori de scoala care intraznesc sa propuna ca optionale, acolo unde aceasta materie nu este in mod normal inclusa, astfel de ore. Poate ca daca am transforma educatia civica intr-o materie de importanta nationala, am avea, in timp, niste cetateni care nu ar mai fi nevoiti sa foloseasca DEX-ul sau Google-ul pentru a cauta definitia cuvantului unicameral sau uninominal, poate ca am avea niste cetateni mai greu de manipulat si de cumparat.

Lhasa de Sela

2010-01-04T18:13:00.006+02:00

Unii nu merita sa traiasca, altii sunt prea buni, prea sensibili, prea minunati pentru a trai prea mult printre noi....pe 1 ianuarie una din cele mai sensibile voci ale lumii, LHASA DE SELA, a zburat spre un orizont numai al ei.....Si oricat de patetic ar suna tot ce am scris mai sus, calitatea muzicii ei face ca orice exagerare sa para „nimic” pe langa toate complimentele pe care le-ar merita. Iar mai trist decat faptul ca pierdem atatea valori, atatea comori, este faptul ca nu stim sa le apreciem cu adevarat decat atunci cand este prea tarziu....

http://www.youtube.com/watch?v=AOLg_XY2cWA

UPDATE!

Articolul lui CTP din Gandul:

Lhasa nu e pensionară. Nu e profesoară. Nu e bugetară. Nu e Elena Udrea. Nici măcar româncă nu e.

Scriind despre Lhasa mă fac vinovat de ceea ce kulturnicii numeau evazionism, intimism, cosmopolitism, îndepărtare de mase. Nu scriu despre Honorius Prigoană, despre Andrei Gheorghe la Finanţe, despre bugetul serviciilor secrete, scriu despre o voce tulburătoare a rasei umane, care s-a stins pe 1 ianuarie puţin după miezul nopţii. De atunci, la Montréal ninge întruna.

Cântă drumul

Eu plec, mă duc

Fac trei paşi

Drumul e mut.

E negru drumul

Până în zare

Fac trei paşi

Drumul dispare.

Je fais trois pas/ La route n'est plus… Mă grăbeam când am auzit prima dată aceste alăturări de cuvinte simple mângâiate de vocea Lhasei de Sela. (Mai întâi am crezut că versurile sunt ale unui mare poet francez nenăscut în Franţa, Supervielle sau Lubicz Milosz. Erau ale ei.). Am tras pe dreapta, am oprit motorul şi am ascultat. O dată, de două ori, de trei ori, ascultam La marée haute şi puţin îmi mai păsa unde dracului mă grăbeam.

De atunci, de fiecare dată când nu mai puteam să înghit mizeria umană pe care meseria îmi cere s-o descriu, când nu mai suportam să văd şi să aud oameni şi visam pustiuri atomice curate, mă închideam undeva şi o ascultam pe Lhasa, "La tete est pleine/ Mais le coeur n'a pas assez" - capul plezneşte, inima tânjeşte. Cred că atunci când începea să cânte, cobrele dansau şi tigrii îi torceau la picioare. N-am văzut-o vie, cântând la Bucureşti, n-o ştiam pe atunci şi eram ocupat să mă iau de beregată cu diverse jivine. Şi totuşi, când o ascult mi se pare că am trăit o viaţă împreună, că ne-am iubit şi ne-am certat, că ne-am despărţit şi ne-am regăsit. Şi că acum îmi ţine capul la pieptul ei, la sânul pe care i l-a mâncat cancerul. 21 de luni a luptat cu el, cu zâmbetul şi cântecul pe buze.

Vocea Lhasei e o încrucişare imposibilă între vocea unei adolescente pornite să salveze lumea şi cea a unei fascinante cântăreţe de bar, uzată de alcool şi tutun. Joan Baez tânără îmbrăţişată cu Edith Piaf pe moarte. Şi acea sfâşiere cu care Janis Joplin îşi scuipa sufletul cântând.

În lumea tot mai neomenească în care trăim, cântecele Lhasei îţi aduc aminte că eşti om, aşa cum ţi-ai aduce aminte că ai fost copil, că ai fost tânăr. Nu cred că boala, rea şi tâmpă, a reuşit altceva decât s-o ucidă; pe artiştii din stirpea ei cancerul nu poate să-i aibă. Aproape că o aud pe Lhasa murmurând: "O tumoare mică/ Mă umple cu pământ/ Când ea e floare/ Eu nu mai sunt.

Dedicatii

2010-01-04T00:29:00.008+02:00

Dedicatiile zilei si ale inceputului de an 2010: prima din mi amada y siempre inolvidable España iar, cea de-a doua, din mi México lindo, México de mi corazón:

Te voy a decir una cosa - Amaia MONTERO

La màs bonita sin duda eres tu

la màs auntentica de todas tù

si tu me abrazas no existe el dolor.

si tu me hablas yo entro en razòn.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.

y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.

Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn

cantarè al alba nuestra canciòn

le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn

me das tanto amor.

que no soy facìl,lo sabes muy bien

que me has cocido las alas tambièn

que sin tus manos no puedo vivir

que con tu calma consigo seguir.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.

y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.

Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn

cantarè al alba nuestra canciòn

le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

cantarè al alba nuestra canciòn

te dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

tu la que me haces reir otra ves

tu caballito de zocado pez

quiro decirte que te quiero

yo te prometo que tdoa ira bien

que eres el àngel que guarda la fè

que tengo en todos mis sueños,que tengo en todos mis sueños

Estuve - Alejandro FERNANDEZ

Estuve, en cada poro de su piel

pero hoy no estoy,

está con él y es lo que cuenta,

saldada la cuenta ya quedo

aquí el perdedor he sido yo.

Yo que estuve y fui el primer conquistador

en esa tierra donde el sol grito te amo

te queda buen tramo por andar

y a mi la lección asimilar

Que no estuve cuando más debía,

cuando ella quería sentirse mujer

no estuve, pero estaba loco por volverla a ver

no estuve y todo quería darle

para qué buscarle justificación

estuve en su cuerpo fuera de su corazón

Estuve, estuve a punto de matar,

pero busque en mi corazón y ya había muerto

era un amor cierto y de verdad,

pero no le dio felicidad

Pues no estuve cuando más debía

cuando ella quería sentirse mujer

no estuve, pero estaba loco por volverla a ver

no estuve y todo quería darle

para qué buscarle justificación

Estuve en su cuerpo fuera de su corazón

estuve en su cuerpo fuera de su corazón.

Sa aveti un an minunat! Al meu, doar ascultand melodiile de mai sus, gandindu-ma si citind despre mis grandes amores -España y México-, deja este!

STOP INDIFERENTEI!

2009-12-30T17:47:00.012+02:00

Traim in Romania. Tara in care un partid ce sustine ca apara interesele clasei de mijloc se dedica distrugerii sistematice a acesteia. Unde Juniorii si Junioarele de Dorobanti, cu „studii” in State (?!?) si care vorbesc engleza mai rau decat un elev de clasa a III-a, candideaza (sau au candidat deja cu „succesuri”) pentru un loc cald in Parlament. Tara in care dicteaza fusta cat mai scurta, contul cat mai dolofan al taticului, pilele cat mai sus puse, aroganta, bascalia, mediocritatea, falsitatea si nesimtirea. Unde buna educatie, educatia civica, cultura generala, bunul gust, demnitatea, responsabilitatea, sinceritatea, onestitatea, spiritul viu, critic, discursul lucid, devin, din ce in ce mai mult, piese de muzeu, calitati desuete si retrograde. Traim in tara in care se iese in strada pentru drepturi salariale, insa niciodata pentru a se atrage atentia asupra celor de mai sus. Dincolo de un stomac satisfacut, restul parca nici nu mai conteaza. Avem o tara minunata, nu-i asa? STOP i n d i f e r e n t e i ! LA MULTI ANI!

Just another day...

2009-10-26T20:15:00.005+02:00

Tovarasii ministrii din subordinea mea...

http://www.youtube.com/watch?v=zDkvSKvzUBI

Enjoy!

2009-10-21T23:25:00.007+03:00

Sarah Brightman si José Carreras la Ceremonia de inchidere a JO Barcelona 1992:
http://www.youtube.com/watch?v=yM2-L5MUEkU&feature=fvw

Sara Baras, Flamenco:
http://www.youtube.com/watch?v=OQ-ie12Eqck&feature=related

José Tomás, Las Ventas, la cel de-al doilea taur:
http://www.youtube.com/watch?v=_BWpj675USY&feature=related

El día de la corazoNADA - mucho de (geo)política y nada de deporte

2009-10-04T19:01:00.011+03:00

Aunque soy una gran admiradora de Brasil y, desde luego, tambien de Río, me da muchísima pena el fracaso de la candidatura madrileña para la organización de los Juegos Olímpicos y Paraolímpicos de 2016. Madrid merecía ganar no sólo porque su candidatura había sido preparada excelentemente sino porque proponía una visión unitaria, sostenible y, al mismo tiempo, original, de los juegos. No menos exótica, la candidatura de Río carecía de una visión unitaria, mientras que los videos de presentación carecían claramente de originalidad y magia. Río proponía un carnaval más, mientras que Madrid proponía un original encuentro entre el deporte y el arte, un intercambio de valores que iba a dejar su huella tanto en la herencia universal de los Juegos como en Madrid. Ni modo, con tal geopolítica, a Madrid le toca, otra vez, esperar.

http://www.madrid2016.es/es/paginas/home.aspx

http://www.rio2016.org.br/en/Default.aspx

La aplastante victoria de Río de Janeiro sobre Madrid en la puja por los Juegos de 2016 ha llevado a muchos altos cargos de la política y el deporte españoles, que se sienten "engañados", a una reflexión unánime: el Comité Olímpico Internacional "ha dirigido" la votación. Y no en los últimos días. El lobby de Jacques Rogge, presidente del CIO, funciona hace meses, aseguran.

El informe del 2 de septiembre en el que se cuestionaban algunos aspectos de Madrid -la ley del dopaje, la estructura administrativa del Estado y las presentaciones del proyecto- ponía de relieve duras carencias en el de Río. El Financial Times las recordaba ayer: seguridad, falta de plazas hoteleras y problemas de infraestructuras. Eso a Madrid le supuso, en 2012, un serio varapalo que a la postre llevó a los miembros CIO a pensar que la capital no estaba aún preparada para albergar los Juegos.

El influyente periódico hacía hincapié -repitiéndolo hasta en tres ocasiones- en cómo Río había superado esas dificultades para poder ganar en Copenhague los primeros Juegos de la Historia para Sudamérica. "¿Por qué no ha sido así con Río? Está claro, el informe del 2 de septiembre era paternalista y pese a todas las objeciones que pusieron al proyecto dijeron que estaba igual de preparada que el resto de candidatas", analiza un alto cargo de Madrid'16.

Orden para que los Juegos fueran a Sudamérica

Río fue la peor valorada en Atenas, cuando se eligió, en 2008, qué ciudades participarían en la final de Copenhague. Entonces Doha estuvo muy por encima de ella, pero se quedo fuera por algo tan destacado como proponer que los Juegos se celebraran en octubre. Ni se dio la opción a una rectificación.

"El sistema del CIO está viciado. Veinte votos en bloque en la segunda votación y otros 20 en la tercera sólo se explican de una manera: hubo una orden de Rogge para que los Juegos fueran a Sudamérica", afirma, vehemente, un político destacado implicado en la candidatura de Madrid mientras espera para facturar en el aeropuerto de la capital danesa antes de regresar a España.
José María Odriozola, presidente de la Federación de Atletismo, lo dice de forma abierta a este periódico en la sala de embarque antes del vuelo de regreso a Madrid: "Querían que fuera Río y punto". Odriozola mantiene que hay que luchar por los próximos Juegos. Cuando se le inquiere sobre si se debe o no presentar una tercera candidatura de cara a 2020, no lo duda: "Sí", responde.

El presidente de la Federación de Atletismo mantiene, como otros tantos miembros del equipo derrotado, que, visto lo visto en Copenhague, el informe del 2 de septiembre no fue más que un anuncio adelantado del resultado de la elección. Éste es el punto de encuentro de una candidatura donde muchos se sienten, además, traicionados por delegados del CIO que prometieron su apoyo incondicional a Madrid.

Está claro que Europa ha votado contra Madrid para, manteniendo firme la regla no escrita de la rotación de continentes, abrir la opción de albergar los Juegos de 2020. Pero, ¿y el resto de delegaciones? La candidatura tenía la certeza casi total de la mayoría de votos de América Latina irían para Madrid y no para Río. Difícil de creer. EL MUNDO habló el jueves por la mañana en el bar del hotel Marriot -uno de los mercados donde se negociaban voluntades para el Día D- con el presidente del Comité Olímpico de Uruguay, Julio César Maglione.

Al final de una charla informal sobre la situación interna en Uruguay, Maglione, sin pregunta de por medio, dijo: "Mi voto será para Madrid y todos los de Mario, también". Se refería el uruguayo a Mario Vázquez Raña, el mexicano que, junto a su hermano Olegario, tiene un importante peso en el movimiento olímpico.

Ahora ya ni se sabe si eso se cumplió o no, aunque Vázquez Raña, también con los ojos llorosos, se acercó alcalde de Madrid, tras la decisión del CIO, para lamentar el resultado de la última votación. La candidatura de Madrid, según tres de sus integrantes, cree que todos esos votos "garantizados" nunca llegaron. Al menos en bloque. Podrían haberse esfumado todos juntos o haberse dividido.

Otros delegados del CIO se dirigieron expresamente a la delegación madrileña para decir que habían cumplido su compromiso: "Cuando ha caído Chicago, que era mi primera opción, os he votado a vosotros siempre". El miembro CIO de Malasia lloró de impotencia en los brazos del alcalde de Madrid, Alberto Ruiz-Gallardón, tras conocerse la votación y explicando a la delegación que no entendía qué había pasado.

http://www.elmundo.es/especiales/2008/12/elmundodeporte/madrid2016/2009/10/04/seccion_01/1254628762.html

Las 10 razones del 'no' a Madrid
Sólo una hora duró la ilusión en Madrid, el tiempo para la última votación, que confirmó el trasvase de votos de Chicago y Tokio a Río de Janeiro. La candidatura española dio la sorpresa al liderar la primera votación y llegar a la final, pero ahí se vio perjudicada por diversos motivos, desde la rotación de continentes hasta la ausencia del tradicional apoyo latino, que se decantó por la opción brasileña.

1.- Falta de peso en el COI.
La influencia de Samaranch aseguraba tradicionalmente 30 votos, pero ese 'suelo' en que se movió Madrid se convirtió también en su 'techo'. Madrid arrancó líder con 28 apoyos, pero sólo pudo arrancar cuatro más en la finalísima. Río le arrebató esta vez el importante voto latino, con 15 representantes.

2.- Rotación de continentes.
La ley no escrita de que dos Juegos no se pueden celebrar en el mismo continente de forma consecutiva lleva vigente desde Helsinki 1952. Tras la decepción de 2012, Madrid decidió apostar de nuevo a pesar de contar con este lastre. París, también derrotada hace cuatro años, decidió aguardar su turno hasta 2020. Quizá acertó de lleno.

3.- Perfil bajo de las estrellas.
Raúl completó una notable presentación en Copenhague, pero las dos principales figuras del deporte español lo vieron desde la distancia. La sombra de Rafa Nadal, que arranca el miércoles en el torneo de Shanghai y Pau Gasol, con descanso obligado de los Lakers, flotó en el ambiente. Ambos podían haber dado un impulso decisivo a la candidatura.

4.- Líderes políticos.
La innegable influencia geopolítica de Obama o el pujante carisma de Lula contrastaban con el papel secundario a nivel internacional de Zapatero. El presidente del Gobierno, siempre optimista, no dio el suficiente empaque a la candidatura y apenas utilizó el inglés o el francés para dirigirse a los miembros del CIO.

5.- Confusión en el dopaje.
Lo avisaron tras la presentación en mayo y reincidió en Copenhague el sueco Arne Ljungqvist, presidente de la Comisión Médica del COI. El dopaje era un asunto conflictivo y el Gobierno tuvo que actuar a contrarreloj para ampliar el horario de seguimiento a los atletas acorde con la AMA. Fue a través un Decreto Ley con fecha del 20 de septiembre que se ha mostrado insuficiente.

6.- Entramado administrativo.
A pesar de que la financiación pública rayaba a gran altura, los problemas entre las diversas administraciones lastraron el proyecto. Así lo advirtió el informe del 2 de septiembre y los tres estratos del dinero público (local, regional y nacional) suscitaron demasiadas dudas en comparación con Río.

7.- La presentación de mayo.
Se dijo que sólo era un sello, que no había problema por no alcanzar la calificación "muy alta calidad" en la presentación, pero el último puesto en el examen previo hizo nadar a contracorriente en la recta final. Algo se mejoró en Copenhague, pero las críticas también se extendieron por un vídeo que ya se había enseñado demasiadas veces.

8.- Los últimos en salir de la crisis.
Fue un pésimo augurio, pero el FMI ofreció un pronóstico sombrío sólo horas antes del momento clave, al asegurar que España será el último gran país en salir de la crisis mundial. Los datos del PIB, el paro y la salida de la recesión no invitaban a nada bueno. Río supo explotar la pujanza brasileña, una de las economías emergentes junto a India, Rusia y china.

9.- Eventos deportivos a la baja.
La apuesta de 2012 se tradujo en citas organizativas de primer orden (Eurobasket y Mundiales de judo, ciclismo o gimnasia), un listón demasiado alto. El pulso se mantuvo a duras penas por la llegada del Masters 1.000 al Madrid Arena o la final de la Champions. Río, por ejemplo, supo explotar este factor, negativo en un primer vistazo. Dos años depués del Mundial de Fútbol tendrá Juegos.

10.- Barcelona, demasiado cerca.
El éxito de 1992 resultó apabullante, pero Madrid habría necesitado un plazo mayor para dejar su sello y desmarcarse de ese grato recuerdo. De hecho, ningún país salvo EEUU ha conseguido organizar dos Juegos en un plazo menor, los 12 años que separaron las citas de Los Angeles y Atlanta. Además, las potencias europeas negaron su voto pensando en sus posibilidades para 2020, cuando el turno quizá vuelva al Viejo Continente.

http://www.elmundo.es/especiales/2008/12/elmundodeporte/madrid2016/2009/10/02/seccion_01/1254503820.html

El regalo más grande

2009-06-23T16:59:00.008+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=loHYp7i8I98&annotation_id=annotation_263205&feature=iv

o melodie superba, dintre cele prea sensibile si prea minunate pentru a le putea descrie prin cuvinte, dintre cele care se pastreaza in minte si in suflet si care te fac fredonand sa zambesti - si asta nu doar pentru ca sunt eu o mare,mare,mare fana Amaia Montero :D

Shakespeare Feat Lhasa

2009-06-09T10:20:00.011+03:00

Cu toate ca nu sunt mare fana Sorescu (asta de prin vremea in care, eleva fiind, la mine in clasa cine era fan Sorescu nu putea sa fie in acelasi timp si fan Nichita - iar eu il ador pe Nichita :D ), ceea ce urmeaza se afla pe lista mea de scrieri (romanesti) preferate:

Shakespeare a creat lumea in sapte zile.
In prima zi a facut cerul, muntii si prapastile
sufletesti.
In ziua a doua a facut riurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sa le stapineasca, ei si urmasii lor,
In vecii vecilor.
In ziua a treia a strins oamenii
Si i-a invatat gusturile:

Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pina s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care intirziasera.
Creatorul i-a mingiiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramine decit sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat risului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe imparati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
In ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a invatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera citeva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
In ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamintul cu afise,
Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.

http://www.youtube.com/watch?v=AOLg_XY2cWA

in alta ordine de idei, in loc sa scriu aici acum ar trebui sa termin de scris licenta, de care trag de deja cateva saptamani, si de care fug cu fiecare pretext. Tocmai cand imi faceam procese de constiinta pentru cat de lenesa am devenit, mi-am dat seama ca de fapt, pe undeva, nici nu imi doresc sa o termin, adica sa termin facultatea, adica 3 ani ciudati in frumusetea lor. 3 ani in care nu inveti mare lucru, multumita sistemului Bologna, in care am incercat si noi, studentii, si ei, profesorii, sa ne acomodam cu schimbarile astea ciudate. 3 ani la capatul carora ne-am mai trezit si cu o criza pe cap, care diminueaza simtitor bursele (in afara/inauntru) si comprima masteratele. Pentru prima data am sentimentul ca nu eu imi conduc destinul ci terte persoane si circumstante. In fine, poate dupa ce termin licenta trece si sentimentul asta :D

2009-06-08T16:02:00.000+03:00

Europa trebuie sa se vada in Romania. Romania trebuie sa se vada in Europa.

2009-05-26T00:33:00.005+03:00

10 motive pentru a merge la vot

Da, dvs. decideţi. Prin vot.

Prin votul exprimat în alegerile pentru PE, alegeţi reprezentanţii care vă vor influenţa viitorul şi viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de concetăţeni europeni. Dacă nu vă pasă, îi va păsa altcuiva, care va decide cine să vă reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Alegeţi-vă Europa pe care o doriţi! Dacă nu votaţi, nu vă plângeţi!

Deputaţii europeni - Vocea dvs. în Europa

Deputaţii dvs. europeni reprezintă vocea dvs. în Europa – de ce aţi irosi oportunitatea de a vă face auziţi? Ales o dată la fiecare cinci ani, Parlamentul European este un actor important şi puternic în procesul decizional al Uniunii Europene. Voturile sale conturează legislaţia finală a UE care vă influenţează viaţa de zi cu zi, fie că este vorba de alimentele din farfuria dvs., de costul unui cărucior de cumpărături, de calitatea aerului pe care îl respiraţi sau de siguranţa jucăriilor copiilor dvs.

Este dreptul dvs. să votaţi!

Ca cetăţean europen, dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile dvs. fundamentale şi posibilitatea dvs. de a avea un cuvânt de spus în modul de funcţionare al Uniunii Europene. Prin vot, hotărâţi alături de ceilalţi alegători cine îi va reprezenta pe oamenii ca dvs., familia şi prietenii dvs., vecinii şi colegii de serviciu din Europa. Şi, ca cetăţeni europeni, puteţi vota (sau candida!) în orice ţară din UE aţi locui, chiar dacă nu sunteţi cetăţeni ai respectivei ţări. Mai mult decât atât, nu vă costă nimic!

Votul dvs. este pentru Romania, Europa şi prosperitatea dvs.!

Bătrâni sau tineri, studenţi sau pensionari, femei sau bărbaţi, angajaţi sau şomeri, oameni obişnuiţi sau cu perspective alternative, orăşeni sau agricultori, Europa ne priveşte pe toţi, chiar şi atunci când nu ne dăm seama! Datorită Uniunii Europene, putem acum circula, studia sau munci uşor în străinătate. PE depune neîncetat eforturi pentru un mediu mai curat, pentru substanţe chimice mai sigure, pentru servicii şi slujbe mai bune. Este în acelaşi timp un fervent susţinător al drepturilor consumatorilor, al egalităţii de şanse şi al drepturilor omului atât în UE, cât şi în afara acesteia.

Un singur tur de scrutin – 375 de milioane de alegători

În iunie 2009, veţi avea o oportunitate unică de a merge la vot împreună cu alţi 375 de milioane de alegători europeni. Pentru ce? Pentru a alege atât singurul parlament transnaţional şi multilingv ales în mod direct din lume, precum şi singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct! Ales de cetăţenii europeni din 1979, Parlamentul european reprezintă azi aproape o jumătate de miliard de oameni.

Deputaţi europeni cu greutate

În cele mai multe cazuri, deputaţii europeni au acceaşi greutate ca şi statele membre în procesul decizional al UE. Cea mai mare parte a legislaţiei care priveşte viaţa noastră de zi cu zi este adoptată la nivelul UE de către deputaţii în PE în cooperare cu miniştrii statelor membre. O mare parte, probabil cea mai mare parte, a legislaţiei în vigoare în ţara dvs. reprezintă transpunerea actelor europene votate de reprezentanţii dvs., deputaţii europeni. Şi nu numai legislaţia, ci şi fondurile pentru noi drumuri, plaje mai curate, cercetare, învăţământ, ajutor pentru dezvoltare. Deputaţii europeni decid de asemenea unde se duc banii noştri.

În curând, deputaţi europeni cu şi mai mare greutate

Cu noul Tratat de la Lisabona, de îndată ce acesta va putea fi pus în aplicare, puterea de decizie a deputaţilor europeni cu privire la afacerile europene va creşte încă odată. Acesta va pune Parlamentul, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre în aproape toate domeniile politice ale UE. Parlamentul va alege de asemenea preşedintele Comisiei Europene, sporindu-şi astfel controlul asupra executivului UE. Mai mult, în calitate de cetăţeni europeni, veţi avea dreptul să iniţiaţi legislaţie europeană.

Votaţi pentru diversitate!

Europa îşi alege noii membri în iunie 2009. Provenind din 27 de ţări, aceşti deputaţi europeni reprezintă o gamă variată de partide politice, circumscripţii şi perspective naţionale. În Parlament, marea majoritate a deputaţilor se organizează în grupuri politice în funcţie de afinităţile lor politice. Astfel, Parlamentul, ca şi Europa, înseamnă diversitate, pe care acesta şi-o asumă şi o omagiază. Se vorbesc 23 de limbi în Parlamentul European.

Este vorba de politică. Democraţie.

Iubiţi Uniunea Europeană? O urâţi? Aveţi înclinaţii de dreapta? Sau de stânga? Există o problemă care vă interesează în mod deosebit? Sunt schimbări pe care doriţi să le vedeţi? Măsuri care nu mai pot aştepta? Investiţii care trebuie realizate? Alegeţi deputaţii europeni care vă împărtăşesc viziunea şi toate dorinţele dvs. pot deveni realitate. Aceasta este democraţia.

Un mic efort, o mare realizare

Veniţi la vot! Nu durează decât câteva minute! Poate îl puteţi combina cu o plimbare în parc sau cu o ieşire într-o cafenea. Faceţi un mic efort pentru a spune Europei ce doriţi. Apoi, este uşor să urmăriţi ce fac deputaţii aleşi pentru dvs.

sursa: Gabriel Savulescu, eurocandidat PNL

http://www.facebook.com/home.php#/note.php?note_id=85641108825&ref=nf

Focul vanat e gonit de vant

2009-05-20T01:52:00.005+03:00

Focul vanat e gonit de vant,

Zarile-au uitat sa ma mai doara...

De iubire-ntaia oara cant,

La scandal renunt intaia oara.

Am fost crang paraginit pe loc,

La femei si vodca dam navala.

Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,

Sa-mi pierd viata fara socoteala.

E de-ajuns sa te privesc tacut,

Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul,

Ca uitand intregul tau trecut,

Tu sa nu mai poti pleca la altul.

Tu-mers gingas, tu-surasul meu,

Dac-ai sti, cu inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu

Si cat poate de supus sa fie.

Carciumile le-as uita pe veci,

N-as mai sti nici versul ce inseamna,

De-as atinge-aceste brate reci

Si-al tau par ca floarea cea de toamna.

Vesnic te-as urma pe-acest pamant,

Departarea mi-ar parea usoara...

De iubire-ntaia oara cant,

La scandal renunt intaia oara.

SERGHEI ESENIN

http://www.youtube.com/watch?v=euk2M0mvpT4

recuerdos

2009-05-05T21:11:00.004+03:00

2 dintre melodiile de la care, acum multi ani, a inceput totul....

La historia de un amor (aici in interpretarea Guadalupei Pineda)

Ya no estás más a mi lado corazón,
Y en el alma sólo tengo soledad,
Y si ya no puedo verte,
Por que dios mi hizo quererte,
Para hacerme sufrir más.

Siempre fuistes la razón de mi existir,
Adorarte para mí fue religión,
En tus besos encontraba,
El calor que me brindabas,
El amor y la pasión.

Es la historia de un amor,
Como no hay otro igual,
Que me hizo comprender,
Todo el bien, todo el mal.

Que le dio luz a mi vida,
Apagandola después,
Ay! Que vida tan oscura,
Sin tu amor no viviré.

Ya no estás mas a mi lado corazón,
Y en el alma sólo tengo soledad,
Y si ya no puedo verte,
Porque dios mi hizo quererte,
Para hacerme sufrir más.

y.....

Palabras (Pimpinela)

Lucía: Hola...

Joaquín:¿Qué nos está pasando?¿Por qué no intentamos que todo vuelva a ser como antes?Lucía: Cómo eres tú, cómo eres tú, cómo eres tú!

Joaquín: Soy alguien que no quiere sufrir...

Lucía: Cómo eres tú...

Joaquín: ¿Por qué no tratamos de empezar de nuevo?

Lucía: No cambias más, no cambias más, no cambias más...

Joaquín: Siempre se puede volver a empezar...

Lucía: Nunca más...

Joaquín: Te prometo que todo va a ser diferente...

Lucía: No cambias más, yo tengo pruebas,Siempre me atormentarás con promesas...

Joaquín: Reconozco que siempre fuiste más paciente,Y más comprensiva que yo...

Lucía: Caramelos ya no quiero más,

Joaquín: Pero algunas veces no te entiendo...

Lucía: No quiero más rosas ni promesas que se lleva el viento,Y que me dejan el alma vacía Cuando me juras amor de verdad,Y nuevamente vuelve a ser todo igual...

Joaquín: Una palabra más...

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Escúchame...

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Por favor, te lo pido!

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Yo te juro q...

Lucía: Palabras, palabras, palabras, palabras,Palabras tan solo palabras hay entre los dos...

Joaquín: Así es inútil, tenemos que ponerUn poco de voluntad de ambas partes...

Lucía: Cómo eres tú, cómo eres tú, cómo eres tú!

Joaquín: Está bien, ya no digo nada...

Lucía: Cómo eres tú...

Joaquín: Pero es una tontería seguir así!

Lucía: No cambias más, no cambias más, no cambias más...

Joaquín: Yo sé que podemos volver a ser felices...

Lucía: Nunca más...

Joaquín: No me hagas perder la esperanza...

Lucía: Yo sé muy bien que lo que hoy sientes,Luego se te olvidará una vez más...

Joaquín: Y ahí estarás tú, con tu cariño y tu comprensiónPara hacérmelo recordar...

Lucía: Caramelos ya no quiero más,

Joaquín: Entonces, ¿qué es lo que quieres?

Lucía: No quiero más rosas ni promesas que quedan perdidas,En lo profundo de tus pensamientos,Quiero a un hombre que sepa hablar,Con el cariño, con eso y nada más...

Joaquín: Dame otra oportunidad...

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Sólo una más...

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Por favor, te lo pido!

Lucía: Palabras, palabras, palabras,

Joaquín: Te juro que voy a cambiar...

Lucía: Palabras, palabras, palabras, palabras,Palabras tan solo palabras hay entre los dos...

Joaquín: Cómo eres, eh!

Lucía: Parole, parole, parole,

Joaquín:¿Y entonces qué vamos a hacer?

Lucía: Parole, parole, parole,

Joaquín:¿Qué es lo que tú quieres hacer?

Lucía: Parole, parole, parole,

Joaquín: Respóndeme...

Lucía: Palabras, palabras, palabras, palabras,Palabras tan solo palabras hay entre los dos...

Amaia Montero, Miguel Bosé - Sevillaaaaaaaaaaaaaaa

2009-05-05T19:55:00.005+03:00

Y al alba blanca le contare

lo que yo te ame

Sevillaaaaaaa...

bandido ay! muero yo por ti

tu paloma fui

Sevillaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...

de data asta nu a mai ratat podiumul....

2009-04-23T22:23:00.006+03:00

http://www.antena3.ro/stiri/politica/codasii-romani-din-parlamentul-european-recompensati-cu-noi-mandate-si-inalte-demnitati_69941.html

chiar fara obraz europenii astia daca au putut sa o treaca pe doamna Roberta Anastase la coada clasamentului european.......asta sigur e mana malefica a liberalilor si a lui Patriciu......eu zic domnule Comandant ca pentru asa afront merita sa fie trasi in teapa

cu respect,

Bruxelles fara cuvinte....

2009-04-21T02:39:00.005+03:00

bRuXEllEs

2009-04-10T10:39:00.004+03:00

in alta ordine de postare, luni plec la Bruxelles la ALDE Seminar Young female journalists -vizita de 3 zile castigata la concursul lansat pe EuroSpeak.ro de europarlamentarul Adina Valean si ALDE-

de abia astept :D

Iasiul

2009-04-10T09:50:00.003+03:00

Weekendul trecut: super excursie la Iasi via Muzeul Satului Petresti-Focsani, Marasesti, Bacau, Roman, Mircesti, dormit la Mogosesti Siret si in sfarsit vizitat (duminica toata ziua) Iasi.

Mai vizitasem Iasiul prin 2005 si dincolo de faptul ca am fost plina de draci si atunci si acum -atunci pt ca am stat 3 ore in Gradina Botanica cu burta la soare in loc sa vedem alte locuri mai interesante, acum pt ca vreo 80-90% dintre copilasii de clasa a6a, a7a, a8a elevi ai mamei erau cei mai prost crescuti, lipsiti de educatie si bun simt "copii" pe care i-am cunoscut vreodata si care mi-au confirmat banuiala ca trebuie sa fug de vreo functie in invatamant cat pot de tare caci cu asemenea elevi ajungem si eu si ei ori la bal ori la spital.

la Petresti un Muzeul Satului destul de ok, desi cred ca mai interesant de vazut era cimitirul evreiesc de langa Petresti

la Marasesti am fost ranita in lupta (cazut peste vreo 2 obuze, vanatai cat casa pe picioare si mana), gasit doua pisici superbe (una dintre ele portocalie cum imi place mie) la restaurantul de langa

Bacau, Roman- vazute printre picaturi mai mult adormita (luasem pastile de rau de autocar care dau somnolenta)

Mircesti- mai vazusem si mi-a placut la fel de mult ca in 2005. Satul cam dezolant dar ma rog...in excrsiile prin Romania e mai bine sa ignori satele, oamenii, si sa te concentrezi pe ce e, daca e, de vazut - altfel atata saracie si timp mort te duc in balamuc

Mogosesti Siret -enervat cu bestiile de elevi, constatat ca educatia nu are a face cu meseria parintilor, muncitori sau profesori, proasta crestere fiind raspandita ca ciuma cam prin toate directiile, ajuns apoi intr-o tabara din mijlocl unei paduri. Eu dormit-mama pazit plozi in crizele hormonale specifice varstei, plecat in sfarsit spre Iasi.

Iasi - capitulat in fata dracilor de copii care imbuibati de toate cele (sambata devastasera magazinele Moldovei) acuma n-ar mai fi vizitat nimic. Asa ca m-am plimbat separat de ei incercand sa revad cat mai multe. Orasul superb ca intotdeauna, cladiri frumoase, ingrijite, luminoase, strazi aerisite, oameni frumosi, relaxati /fata de Bucurestiul mizer, gri, mohorat, strimt, mirosind doar a shaorma si aurolaci.....M-as intoarce la Iasi la Master -asta daca toate locurile pe istorie contemporana nu ar fi cu taxa si daca nu as mai visa inca la Madrid- ....

mi-e dor de Iasi...

si marmota invelea ciocolata in staniol........

2009-04-02T16:48:00.004+03:00

Fragment din interviul luat de tanti Luiza Radulescu-Pintilie lui nenea Augustin Buzura - castigator al Premiului Opera Omnia la Festivalul International de Poezie Ploiesti 2009, interviu aparut in Ziarul Prahova din 2 aprilie...sa ne amuzam:

-Pentru un scriitor care si-a adjudecat, de mult timp, cea mai importanta dintre recunoasteri -aceea a cititorilor- si care a primit numeroase alte trofee, ce reprezinta inca un premiu?

- Premiul acesta ma bucura din mai multe motive. Intai de toate, fiindca el este legat de numele unui urias al culturii -poetul Nichita Stanescu. Apoi, pentru ca l-am primit intr-un oras care stie sa cinsteasca valorile, ceea ce nu-i deloc putin lucru intr-un timp in care nu prea se mai obisnuieste acest lucru. Si, nu in ultimul rand, am in vedere juriul, care a fost condus de cel mai important critic al generatiei mele, academicianul Eugen Simion

...si marmota invelea ciocolata in staniol..... =))

:-&

2009-03-27T22:13:00.001+02:00

http://www.cotidianul.ro/marius_oprea_basescu_a_spus_ca_pot_scrie_si_trei_carti_critice_despre_el_voi_ramane_la_conducerea_iiccr-78249.html

:-&
:-&
:-&

Ceva mishtOOOo

2009-03-25T15:37:00.007+02:00

ceva misto de ascultat :D

preferata mea e Hey

enjoy

Art on ice

2009-03-25T14:43:00.008+02:00

Programul transmisiunilor TVR 2 de la CM de Patinaj Artistic este următorul:

• Marţi, 24 martie

23.30 - Proba de Dans, program impus

• Miercuri, 25 martie

03.05 - Festivitatea de deschidere (transmisă în reluare de la ora 18.30)

06.15 - Proba de Perechi, program scurt

19.00 - Masculin, program scurt - partea I

23.30 - Masculin, program scurt - partea a II-a

• Joi, 26 martie

05.20 - Proba de Perechi, program liber (în reluare de la 17.30)

22.30 - Proba de Dans, program original

• Vineri, 27 martie

05.05 - Program liber, masculin (în reluare de la 17.30)

20.00 - Program scurt, feminin, partea I

23.30 - Program scurt, feminin, partea a II-a

• Sâmbătă, 28 martie

05.15 - Proba de Dans, program liber (în reluare de la 14.00)

• Duminică, 29 martie

04.05 - Program liber, Feminin (în reluare de la 19.00)

24.00 - Gala Laureaţilor (în reluare luni, 30 martie, de la 23.10).

PS: Poza cu perechea de dans Oxana Domnina -Maxim Shabalin nu e intamplatoare! Rusii sunt preferatii mei de prin 2006-2007 cand au tot ratat la mustata locul 1 in fata francezilor ....desi programul din 2006-2007 a fost efectiv superb!!!!!

STIRI

http://uk.eurosport.yahoo.com/25032009/58/russian-duo-early-lead.html

Huasipungo

2009-03-22T14:18:00.003+02:00

HUASIPUNGO

Jorge ICAZA, 1934

Jorge Icaza (1906-1978) es uno de los autores sur-americanos que hace mucho que no necesitan ninguna presentación. Representante de la narativa indigenista del siglo XX, junto a otros grandes nombres como Alcides Arguedas o Ciro Alegría, Icaza no sólo fue un atento observador de la cruel realidad social quiteña/ecuatoriana, cuyos males ha criticado y denunciado en sus escritos, sino también una personalidad muy compleja. Su infancia, su trayecto personal, su historia de vida, han influenciado de manera decisívamente su obra, cuyo compromiso social-político es parte de una larga tradición intelectual americana.
Huerfano de padre con apenas 3 años y con una madre que pronto vuelve a casarse, el pequeño Icaza vive unos años en la propiedad de su tío, entrando en contacto por la primera vez con las capas sociales bajas, cuya humilde vida empieza a conocer. Años despúes, Icaza abandona sus estudios de medicina para dedicarse a escribir obras de teatro, cuyas temas políticas no tardarán en traerle conflictos con las autoridades. Sin embargo, el gran exito lo conoció Icaza a través de sus novelas, verdaderos documentos de denuncia, testimonios de la explotación de los indios, por los hacendados, y, a la vez, de la corrupción.

La voz de Icaza atravesó rapidamente las fronteras, llegando a ser muy respetada, sobre todo teniendo en cuenta el gran protagonismo político y social que el novelista tenía como fundador de la Casa de Cultura Ecuatoriana, agregado cultural a Buenos Aires, como director de la Biblioteca Nacional de Quito, y, muy importante, como embajador de Ecuador en la Unión Sovietica, Polonia y en la República Demócrata Alemana.
Representante del realismo social tan caracteristico a los años 30, Icaza plantea en Huasipungo tres temas principales, como la explotacion de los indios, la pobreza y la corrupción (en defavor de los mismo indios), describiendo en la novela 2 mundos totalmente opuestos, desarrollando un contratiempo histórico: las capas sociales altas, las capas con poder político y economico (autoridades, terratenientes), en cuya complicidad se encuentra la misma Iglesia, por un lado, y, por el otro lado, las capas bajas, los desafortunados de la jerarquía social, los huasipungos.

A constante merced del hacendado, los huasipungos (huasi= casa; pungo=puerta) reciben una parcela de tierra, de cuyos beneficios pueden disfrutar despúes de trabajar lo correspondiente para el amo. Sin tener algún derecho juridico sobre la parcela, los huasipungos quedan fuertemente vinculados a la voluntad del amo, que, tal como nos damos cuenta de la novela, puede decidir “limpiar de huasipungos” en cualquier momento, sin importar las protestas de los huasipungos.
Más que de una guerra se trata de un drama. Los huasipungos de don Alfonso Pereira, que cumplen con su deber ayudando en la construcción de un carretero para automóvil, confiando en sus promesas y en sus intenciones, en nombre de la modernización y de la civilización, se ven pronto obligados a pasar hambre y abusos de parte del mismo amo.

Las escenas que Icaza describe, con los huasipungos robando para comer o enterrar sus familiares, comiendo la carne de un buey putrefacto, o aguantandose los abusos del tuerto Rodríguez, y hasta la escena final del masacre, van más allá del realismo, acercando la escritura de Icaza al naturalismo. Icaza no podía crear un contraste más fuerte que el de una sociedad corrupta, frivola, lucha con una capa social casi prisionera de un sistema de esclavitud disfrasada bajo el lema de la fuerza civilizadora, dentro de un cuadro cruel y primitivo hijo de la más pura ficción.
A lo largo de toda la novela queda muy claro el iminente choque de los dos mundos. La familia de don Alfonso, aunque muy debilitada económicamente, y con un problema de honor al día (que hace que el odio hacia los cholos sea aún más profunda), representa al grupo social u economico dominante, cuyos negocios, como el que le propone el tío Julio, no conocen fronteras morales. Don Alfonso no duda en usar la mano de obra de sus huasipungos, teniendo presente desde el principios que al final, tendra que alejarlos de sus parcelas.

El cura lo ayuda ofreciendole legitimando sus acciones en frente de los huasipungos, cuya buena fe tarda mucho en darse cuenta de la realidad. El amo se aprovecha todo el tiempo de la buena fe de los huasipungos, cuya confianza e sentido del deber manipula constantemente: “los indios se aferran con amor ciego y morboso a ese pedazo de tierra que se les presta por el trabajo que dan a la hacienda. Es más, en medio de su ignorancia, lo creen de su propiedad (…). Allí levantan sus chozas, hacen sus pequeños cultivos, crian a sus animales”. Esperando a los americanos, que les ayudaría a llevar una mejor vida, preparados a darle la Bienvenida al Mr. Chapy (y he aquí una maravillosa coincidencia con le que pasaria dentro unas décadas con los paises que esperaban no a Mr.Chapy sino a Mr. Marshall), los indios, los cholos, los huasipungos consiguen de parte de Icaza un magnifico retrato de su pureza, de su inocente fe en el amo, en la llegada de una salvación, mientras que el amo, tal como lo describe Icaza, sólo ve en los huasipungos una mano de obra barata y fácil de controlar bajo la fuerza de los abusos y finalmente de las armas.

Gran admirador de los escritores rusos, de Gogol, Tolstoi o Dostoievsky, Icaza presenta a los huasipungos como nada más que unas almas muertas (para recuperar el título de la novela de Gogol), unas aves sin nido (el título de la novela de otra indigenista Clorinda Matto de Turner), casi unos productos, aunque ni siquiera unos esclavos, inmigrantes fuera de cualquier amparo de la ley.
Los retratos que Icaza hace a los personajes se merecen unas palabras. Frente a la dramatica situación de los huasipungos, liderados en la novela por la figura algo más fuerte de Andres Chiliquinga, sorprende la opción del autor en cuanto a la debilidad del retrato de don Alfonso Pereira. La imagen del corrupto terrateniente, del inmoral y abusador amo alterna desde el comienzo, con una imagen irónica, la de un Alfonso que tiene que obedecer, acercarse y sonreir, un Alfonso a merced del tío Julío, su acreedor más fuerte. En vez de presentar un Alfonso fuerte Icaza escogio destacar la complicidad en la que desemboca todo un sistema y una jerarquía.
La última escena de la novela, con el sangriente enfrentamiento entre los huasipungos y las fuerzas de Alfonso Pereira, deja el final en el aire, como una autentica tragedia griega, en que los heroes acaban sacrificando sus vidas por su huasipungo. La escena no da más de si, subrayando la originalidad de Icaza en dejar en el aire la tensión y el dramatismo de una situación que habla por sí misma y que no deja de esperar una solución.

Ion Dolanescu -o voce de acum eterna

2009-03-19T17:25:00.005+02:00

Ca si in cazul Ancai Parghel (si a altor persoane publice probabil), la mai putin de 5 minute de la anuntul mortii sale Wikipedia actualizase deja data mortii lui Ion Dolanescu. Nu stiu daca este inca o dovada a ipocriziei cu care sunt tratate adevaratele valori ale muzicii romanesti (parca cineva astepta cu degetul pregatit sa apese enter la data mortii) sau prea mult zel din partea celor care se ocupa cu actualizarea acestui site, tot ce stiu este ca riscam sa ramanem in tara asta doar cu manelisti, falsi patrioti inecati in propria fustrare si amaraciune sentimentala, juni emo, basesti si lenutze...

De acum vocea lui Ion Dolanescu este cu adevarat eterna, iar cea mai mare cinste care i se poate face, cel mai mare omagiu care i se poate aduce este un respect sincer si loial fata de munca sa, adica neuitarea.......

http://www.youtube.com/watch?v=npSY4wpdYW0&feature=PlayList&p=93A8C60C2EF8D411&playnext=1&playnext_from=PL&index=3

Concepte cheie in terminologia politica araba - sustinere doctorat

2009-03-18T20:13:00.003+02:00

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie anunţă susţinerea publică a tezei de doctorat:

Concepte-cheie în terminologia politică arabă.

Studiu lingvistic, istoric şi politologic de drd Laura Sitaru
in coordonarea:Prof. univ. dr. Lucian Boia

Comisia:

■ Prof. univ. dr. Vlad Nistor – şeful comisiei, Facultatea de Istorie

■ Prof. univ. dr. Lucian Boia – coordonator, Facultatea de Istorie

■ Cercetător principal I dr. Virgil Ciocâltan – Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”

■ Prof. univ. dr. Tasin Gemil – Universitatea „Ovidius” din Constanţa

■ Prof. univ. dr. George Grigore – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine aUniversităţii din Bucureşti

Luni, 23 martie 2009, orele 12,00-14,00.

Sala de Consiliu a Facultăţii de Istorie

Bd. Regina Elisabeta 4-12, Sector 5. Bucureşti

sursa:

http://athenian-legacy.com/ro/2009/03/concepte-cheie-in-terminologia-politica-araba/

ELENA - The Balkan Girls No1Eurovision

2009-03-18T13:05:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=oUgQCBAT_is&eurl=http://elenagheorghe.ro/

Normalitatea dreptului la libera exprimare si opinie

2009-03-17T22:55:00.008+02:00

Back din sesiune si din Spania.

Pentru "patriotii" care nu au avut/au/vor avea altceva ce face decat sa ii critice pe cei care spun problemelor Romaniei pe nume fara a se ascunde in spatele unui ipocrite si penibile fericiri patriote, ofer un link spre lectura:

http://www.adrianciubotaru.ro/editura-curtea-veche-nu-si-respecta-autorii/

Poate ca daca am invata si noi asemenea altora de prin orizonturi mai vestice ce inseamna sa iti cunosti si sa iti aperi drepturile (mai ales dreptul la opinie si libera exprimare), daca nu am mai vedea critica ca pe o vulgaritate ci ca pe o datorie si nu mai putin o responsabilitate, am contribui cu totii la o Romanie mai sincera, mai functionala, mai constienta si onesta fata de valorile sale, fata de toti cetatenii sai.

Nu stiu in ce moment, dreptul la exprimare a devenit (comentariile blogurilor sau siturilor de stiri o dovedesc) pentru lasii care nu stiu decat sa citeasca un curaj dement (prilej pentru unii de bascalie, pentru altii de admiratie), pentru fustrati o rusine nemaivazuta, o obraznicie (prilej de judecati demagogice si pseudointelepte) si doar pentru putinii care nu se ascund in spatele unor false patriotisme o normalitate.

Este normal si legitim sa te exprimi liber indiferent daca asta convine lui x lui y sau lui z, este normal sa iti aperi drepturile, imaginea, opiniile, timpul, indiferent daca esti vedeta x, demnitarul y, sau un simplu cetatean.

Este normal sa denuntam anomaliile si amenintarile cu care ne confruntam chiar daca artizanii acestora se vor scandaliza de asemenea tupeu si vor incerca sa ne scoata tot pe noi drept obraznici sau nebuni.

Este normal sa denunti pacalelile celor care in numele unor programe-asociatii-companii-institutii publice sau nu, europene sau nu, isi bat joc de timpul si ingenuitatea ta, mizand pe faptul ca dezamagit si uluit de atata nesimtire fiind nu vei mai cere alte explicatii.

:-B

2009-01-29T06:58:00.010+02:00

Mai nou, au dat examenele (cu depresia aferenta) peste mine. Momentan invat, ma hranesc(atunci cand imi amintesc) si spionez alte bloguri, comentand si stresandu-i pe altii (ii gasiti mai jos pe stanga). Voi reveni cu impresii si amanunte.

BJNI za Ploiesti urbea liceaiskaia amintirea

2009-01-22T16:13:00.014+02:00

Si...ca sa nu fiu acuzata de lipsa de patriotism judetean, avand in vedere ca am postat pe blog cate ceva despre Bibilioteca Nacional din Madrid, postez acum o imagine cu sediul Bibliotecii din prea-stimabila mea urbe natala (stimabila pe bune, nu e ironie)- Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga Ploiesti. Nu stiu cat de mult ne dam seama trecand pe langa ea sau chiar frecventand-o, dar personal o gasesc arhitectural chiar simpatica, cu singurul defect ca partile ei cele mai frumoase sunt vesnic in reparatii, iar accesul in biblioteca se face (se facea?) printr-o laterala cam anosta......In rest, are una dintre cele mai frumoase sali de lectura posibile, old classic si sobru style, in care am petrecut (sau de care se leaga) cele mai frumoase zile si seri din liceu, ofticandu-ma si ambitionandu-ma pentru diverse, obsedata de literatura si de olimpiade, enamorandu-ma pana la extaz de Nichita si de Caragiale, de spanioli si de rusi si de V si de Alifantis si de Apollinaire, de Cotnari, Perales, Iasi si Dessila,

*de Cotnari, evident, nu la biblioteca ;)

Nicu Alifantis - Focul vînăt
Asculta mai multe audio Muzica

Ducu Bertzi - focul vanat
Asculta mai multe audio Divertisment

RObama más LODVG

2009-01-21T00:23:00.010+02:00

Aflam din editia online a Cotidianului (http://www.cotidianul.ro/video/barack_obama_a_stat_o_ora_in_bucuresti-15993.htm,) ca Obama...adica nuu...poate nu ati inteles...OBAMAAAAAA...a fost timp de o ora in Bucuresti. Undeva prin 2005, pt mai multe info cautati un Obamamist, in mod sigur stie si intre ce ore/secunde.

Tara arde, Baba se piaptana.

De aceea nu am putut sa dorm eu az'noapte de ma zvarcoleam in pat chiar si la 5 dimineata, ca nu venise Obama in Romania. Oricum, eu ma bucur sincer pt Obamamisti. De bucurie, probabil ca deja au dat navala si golesc Carrefour-ul , asa de fronda impotriva crizei. Or sa doarma ca niste bebelushi umflati cu iaurt cu fructe de mam´mare toata ziua, iar maine dimineata dupa ce vor fi dormit peste obicei, si vor fi intarziat intentionat la 'munca' (sau trebuia sa spun ca tocmai se vor duce la timp :-?, anyway..) il vor suna cu totii pe Boculetz implorandu'l sa nu le mareasca salariile, BA sa le si taie si cateva zeci de procente, caci vorba 'ceea oBAma A Sosit...oBAma vegheza (criza) pt noi. Noroc ca la cum se prezinta treaba, 2005 a fost pt Obama si ultima vizita in Romania...nu de alta dar se pare ca altul va fi covorul lui cu jucarii. Nu Marea Neagra..vreau sa zic...

Ca sa nu mai vorbim de Duffy, a trecut 20 ianuarie si, rusine mie, nu am pus pe blog el 20 de enero al celor de la LODVG-La Oreja de Van Gogh......bine, de fapt dupa ora Spaniei inca sunt in grafic...

update: nu am nimic cu Obama, ba mi-e chiar simpatic,iar discursurile lui par super ok, astept doar sa il vad la treaba inainte de a ma entuziasma (cum m-am entuziasmat si cu altii) ...si vorbind de entuziasme.....funny rau, pt cei care erau cu mine, seara nebuna cu alegerea lui SuperBase'...... in sala la Odeon, cu Mazilu prestand in Dorien G si toti cei din sala dand semeseuri sa afle rezultatul la partiale...

Biblioteca Nacional

2009-01-20T16:26:00.004+02:00

Atunci cand nu este inchisa (asa cum se intampla saptamana asta) iar eu nu sunt prea lenesa, Biblioteca Nationala este unul din locurile mele preferate. Trecand peste faptul ca doar la servicios nu esti insotit sau controlat de gardienii care altfel iti controleaza plasa trasparenta data tot de ei la orice intrare/iesire din salonul general, in BN gasesti cam tot ce nu gasesti in alte biblioteci din Madrid. Are net wifi pentru dependentii ca mine, pupitrele inclinate si fotoliile aferente sunt neasteptat de comode (cel putin in primele 2 ore, mai incolo...e alta poveste), iar traficul aiurea printre pupitre + promendada pe la standurile cu liber acces prilej de intrat in vorba cu cei de la pupitrele din dreptul lor, relativ decente si limitate. Además, cu timpul observi ca toata nebunia regulamentelor este pura apa de ploaie. Nu pix, doar creion, nu linie, nu agrafe, pana in 20 de foi, laptopul fara husa de protectie ecran, nu carioci, nu caiete sau xeroxuri personale, pentru ca este o biblioteca de investigatie nu de invatat pentru examene, sau altele,etc etc etc. Asta in teorie. In practica, atata timp cat incap in sacosa transparenta pe care o primesti la intrare, poti lua si un penar plin de pixuri si carioci, si caiete, si xeroxuri personale, si mp3playerul, si mobilul, poate doar pe la rigla sa ti se ceara sa o lasi la dulap, ca oricum poti cere una inauntru. Inauntru, liniste si concentrare totala, lumea pe mess sau citind sau ambele. Sau invatand pt examene. Fericire totala. Doar nervi pentru controlul gardienilor sa ai.

http://www.trilulilu.ro/nick3/bc28e63b7cefce

PS. SENZATIONAL!!!!!!

Din 50 si pana in 1982, director al Bibliotecii Nationale a fost Hipólito Escolar, ginerele fratelui mai mare al lui Franco (nu al lui Nicolás Franco, asa cum s'ar crede, ci al lui Eugenio Franco Puey, rezultat din relatia pe care tatal lui Franco nu a oficializat'o cu adolescenta de 14 ani, Concepción Puey). Scriindu'i lui Franco cine este, Hipólito Escolar a devenit peste noapte, din directorul Bibliotecii municipale din Almería, directorul Bibliotecii din Paseo de Recoletos.

Voi reveni cu amanunte, dupa ce le aflu si eu! Asa ca nu ratati, fiindca, vorba 'ceea, nici nu stiti ce pierdeti!!!! =))

Madrid es Perales, Madrid soy Yo

2009-01-06T17:14:00.006+02:00

Il iubesc si il urasc in acelasi timp. Pentru veselia lui incurabila, ce topeste in mine orice tristete sau melancolie. Pentru lumina calda ce mangaie strazile sale, purtandu-ma fermecata prin todas las calles de la ciudad. Pentru nebunia sa molipsitoare, ce seara descatuseaza in toti energii devastatoare, consumate tarziu, la ceas de noapte, veghe si uitare... Pentru toate povestiile si istoriile lui....

Articol Dilema Veche

2008-12-16T20:26:00.007+02:00

si uite asa, trecui si eu din paginile dilematicilor cititori in paginile dilematicilor rubricanti (deocamdata doar pe ultima pagina, da' las' ca n-au intrat zilele in sac)

Andrada BĂLAN
O Casă Regală jucătoare?
- despre o dilemă spaniolă de actualitate -
A fost odată ca niciodată, pe cînd programele nucleare sfîrîiau, pe ici, pe colo, în cuptoarele de uraniu ale Marilor Puteri, iar copiii americani şi ruşi se jucau de-a războiul (rece) prin cotloanele planetei, un caudillo spaniol numit Francisco Franco.

Orfan al totalitarismelor de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, ignorat de copiii ce se jucau la masa Naţiunilor Unite, dar împăcat cu cîte o bază americană la Torrejon de Ardoz sau Zaragoza, de către mărinimosul big brother american, Franco îşi confecţionează meticulos şi cu răbdare, din ’48 şi pînă în ’69, mai ceva ca un Geppetto, un urmaş demn de monarhia franchistă.

Adică un prinţ de Asturias, nepot al celui de-al treisprezecelea Alfonso (acesta din urmă mort nefericit în 1941, în exil, la Roma) care îl va face pe dictatorul din El Pardo să răsufle uşurat şi să proclame mesianic, apocaliptic şi chiar amuzant: Ahora queda todo atado y bien atado! Acum rămîne totul legat, şi bine legat!

Era însă 1978 cînd, Franco deja mort de trei ani, S.M. Juan Carlos I de Bourbon transforma, iar Cortes-urile aprobau, democraţia organică a generalissim-ului său tutor într-o monarhie parlamentară de toată admiraţia – şi de toată conspiraţia, căci big brother-ul american nu era străin, nici de data aceasta, de felul în care evoluau lucrurile, iar ETA pusese şi ea umărul întrucîtva (dacă nu mai mult chiar) la prăbuşirea franchismului, asasinîndu-l pe Carrero Blanco, considerat viitorul regimului, cu cîteva zile înainte de Crăciunul lui 1973.

Cei 30 de ani care au urmat Constituţiei din 1978 au restaurat o monarhie care, după ce a fost nevoită să îşi demonstreze ataşamentul faţă de poporul (popoarele) spaniol(e) şi faţă de valorile parlamentarismului constituţional, se confruntă în 2008 cu o nouă dezbatere asupra legitimităţii şi atribuţiilor sale.

Împlinind la 2 noiembrie anul acesta respectabila vîrstă de 70 de ani, La Reina Sofia s-a transformat, cu sau fără voia sa, în protagonista unei polemici fără sfîrşit, la care, deşi principalele partide politice nu au aderat cu afirmaţii vehemente, sensibila presă spaniolă a aplicat cu succes, punînd în discuţie limitele libertăţii de expresie a Casei Regale spaniole de Bourbon.

Declaraţii controversate Dintre cele cîteva biografii ale reginei Sofia apărute la sfîrşitul lui octombrie din acest an, „vinovată“ de această controversă mediatică, cu mult rating şi destul tiraj, este cartea La Reina muy de cerca. Pilar Urbano vuelve a Palacio şRegina văzută de aproape. Pilar Urbano se întoarce la Palatţ, apărută la editura Planeta din Barcelona în noiembrie 2008.

Un volum de mărturisiri mai mult sau mai puţin inedite ale reginei, fidele declaraţiilor originale (spune jurnalista valenciană asociata organizaţiei Opus Dei), dar condamnate în parte de Casa Regală (conform unui comunicat care o acuză politicos şi ambiguu pe Pilar Urbano de a fi atribuit în mod eronat reginei o parte din afirmaţii, sau cel puţin de a fi interpretat greşit cuvintele M. S.).

Beneficiind de un PR exemplar, de cîteva fragmente publicate în avanpremieră în ziarul de mare tiraj El País şi de turneul autoarei la diferite posturi de televiziune pentru a combate versiunea Casei Regale, cartea a reţinut rapid atenţia spaniolilor, împărţiţi între cei care privesc afirmaţiile reginei despre homosexuali, avort, eutanasie şi politica externă a Spaniei cu îngăduinţă şi normalitate, apărînd instituţia monarhică, şi cei care văd în afirmaţiile redate de Pilar Urbano ca aparţinînd reginei nişte gafe impardonabile, în afara libertăţii de exprimare constituţionale a monarhiei.

Prinsa pe contrasens, monarhia hraneste prin toata această controversă argumentele republicanilor, al căror deget arată acuzator către La Zarzuela. Guvernul socialist al lui Rodriguez Zapatero şi popularii lui Mariano Rajoy evită să comenteze, apărînd pînă la un anumit punct Coroana. Poziţionîndu-se în contra legalizării căsătoriilor între homosexuali (şi transformarea acestora în normalitate), împotriva avortului şi eutanasiei asistate, care rămîn dincolo de argumente crime nejustificate, şi susţinînd predarea religiei în şcoli, regina nu numai că a dat naştere unei controverse mediatice ce a vîndut cartea lui Pilar Urbano ca pîinea caldă, ci a permis răspîndirea ideii conform căreia o Casă Regală care nu îi reprezintă pe toţi spaniolii nu mai prezintă nici o legitimitate.

În amintirea unui regim ce a trăit din suprimarea libertăţilor individuale de orice fel, care a impus catolicismul drept religie de stat, singura recunoscută, care nu recunoştea divorţul şi căsătoriile civile efectuate în timpul Republicii, în amintirea anului 1975, cînd la moartea lui Franco, republicanii, franchiştii şi monarhiştii cu greu au convenit asupra restaurării monarhiei Bourbon-ilor şi tranziţiei către democraţie, modul în care a fost primită cartea lui Pilar Urbano dovedeşte că nişte regi muţi, pe deplin neutri şi neimplicaţi, sînt de preferat încă unor regi jucători, personaje politice, şi că pentru un rege sau o regină libertatea de expresie este de cele mai multe ori un lux.

Viaţa de regină

Dincolo de cele cîteva afirmaţii controversate, asupra cărora se insistă oricum destul de puţin (mult zgomot pentru nimic, ar spune Lope de Vega dacă s-ar fi născut englez), dincolo de dilema amintită (a făcut acele afirmaţii sau nu regina Sofia), şi indiferent dacă La Zarzuela a intenţionat publicarea lor, cartea lui Pilar Urbano merită citită tocmai pentru acele afirmaţii şi istorisiri necontroversate, desprinse din cotidianul vieţii unei regine, pentru acele poveşti parfumate despre viaţa şi familia sa, despre relaţiile celor doi monarhi cu alte Case Regale şi cu alţi şefi de stat.

În fond, este vorba despre mai multe personaje:

– despre Sofia de Grecia, prinţesă ortodoxă măritată cu un Bourbon catolic neproclamat încă în 1962 principe de Asturias, într-un moment în care erau nimeni, iar dictatorul îi controla la tot pasul, dar în care personaje importante ale politicii americane îi asigurau de sprijinul lor după moartea lui Franco;

– despre Sofia de la Marivent, unde vara navighează împreună cu toată familia reunită, şi unde nu de puţine ori repară relaţiile externe ale Spaniei, primindu-i ca oaspeţi pe soţii Clinton sau Bush sau pe prinţul Charles şi Diana de Wales ai Marii Britanii;

– despre Sofia de la La Zarzuela, pentru care reinar es servir (amintind în mod comic parcă de un Frederic cel Mare al Prusiei ce se intitula Primul servitor al statului) înseamnă a petrece jumătate de viaţă în aer şi jumătate pe Pămînt, reprezentînd Spania şi încercînd să rezolve, prin relaţiile de rudenie sau de prietenie cu alte Case Regale, cu alţi şefi de stat, diferendele şi imaginea externă a Spaniei (neparticiparea la nunta prinţului Charles pe fondul problemei Gibraltarului, retragerea trupelor din Irak);

– despre regina Spaniei, care se simte în totalitate catolică şi spaniolă, şi care, aflată în vizită oficială la Atena şi la Tatoi-ul copilăriei ei, are puterea de a spune în faţa presei că a fost doar încă o călătorie în interes de stat, deşi Grecia continuă să îi fie „acasă“;

– despre regina care doreşte să moară înaintea regelui, pentru a nu-l plînge, şi care, portretizînd un şir lung de politicieni americani şi mondiali, de la Eisenhower, Kennedy, Ford, Carter la Bush, Clinton, Bush Jr. şi Obama, de la Fidel Castro la Hugo Chávez şi alţii, povesteşte despre Truman că, participînd la funeraliile tatălui reginei Sofia în numele Statelor Unite, în loc să ofere condoleanţe familiei, şi uitînd probabil unde se află, a mulţumit surîzător pentru delicioasa cină oferită;

– despre un rege care nu va abdica în favoarea prinţului de Asturias şi va guverna pînă la moarte, pentru a se putea spune A murit Regele, Trăiască Regele, iar continuitatea să fie una naturală;

– despre prinţii de Asturias, pregătindu-se temeinic pentru rolul de rege şi regină, pentru ca totul să rămînă atado y bien atado... [legat şi bine legat…].

Apărută în aceleaşi zile în care emisiunea 30 Minutos (de la postul de televiziune Telemadrid) prezenta un valoros documentar numit El Retrato de una Reina [Portretul unei regine], şi în care istoricii Paul Preston, Charles Powell, fotbalistul Iker Casillas, tenorul Placido Domingo şi alţii vorbesc despre viaţa reginei, felicitînd-o pentru aniversare, cartea lui Pilar Urbano vine să prezinte de o manieră mai mult sau mai puţin polemică o familie regală şi o regină cu păreri şi sentimente, umane şi normale, cu singurul (dez)avantaj de a reprezenta nu doar 5 sau 10 membri, ci o naţiune întreagă.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=252&cmd=articol&id=9667

Dor de Nichita

2008-12-13T17:43:00.007+02:00

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -

a piele de copil mirosea spinarea ei,

a piatră proaspăt spartă

a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.

Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari

era sărată ca sarea

slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.

Între ape, numai ea era pământ.

NICHITA

http://www.youtube.com/watch?v=XavWlRoB9Nw

Vai de STEAUA lor

2008-12-12T15:30:00.010+02:00

L-am injurat pe Oli si a venit Hagi. L-am injurat pe Hagi si a venit Laca. L-am injurat pe Laca si a venit Dorinel. Vechiul argument: un jucator care a fost foarte bun, este rareori si un mare antrenor. Numai ca, atunci cand multi antrenori se perinda pe la o echipa, si echipa pierde....pierde.....si iar pierde....problema pare sa fie mai degraba la echipa, la jucatori, decat la antrenor. Plus asteptarile exgerate pe care suporterii le avem. Spunea de curand Andrei Plesu la Garantat 100%, desi nu sunt pana la capat de acord, ca obiceiul romanilor (al multor popoare de altfel as adauga eu) de a-si asuma victorile reprezentativelor nationale, din orice sport, sau de a-si asuma reusitele altor romani din diverse domenii, ca si cum ar fi propriile reusite (i-am batut pe x, am castigat y s.a.m.d.) duc la o falsa identitate nationala, la o falsa impresie despre sine.

Tot asa si in fotbal. Cand echipa castiga divinizam antrenorul. Cand echipa pierde, la ghilotina mediatica cu el. Desi ne asumam orice succes, esecul ii priveste. Pe ei si doar pe ei. Pana la urma uitam ca in teren presteaza jucatorii. Acei jucatori platiti sa alerge, sa se apere si sa marcheze, activitati pentru care primesc destui bani, bashca statutul de vedete de Cancan. Iar dupa atatea sezoane ratate ale unei echipe, ale oricarei echipe, e penibil sa mai dam vina pe antrenor. Desi evident ca si acesta, ca manager si ca selectioner, impreuna cu staffurile si conducerea au si ei destul partea lor de vina. Mi-aduc aminte de serile acelea pline de zapada, sa fi tot fost prin iernile lui 2005, cand alergam grabita acasa sa prind golurile lui Cristea in poarta Valenciei, sau, in alte seri fara zapada insa, meciul cu Dinamo Kiev si faimosul Dicaaaa...du-teeeee Dicaaaaaa. Seri care, din pacate, au ramas astazi doar istorie.

http://www.youtube.com/watch?v=OeaAtlQ85e4&feature=related

Madrid !!!!

2008-08-13T15:48:00.003+03:00

Madridul a fost numit, in mod oficial, orasul prin care Spania candideaza la organizarea Jocurilor Olimpice din 2016, la doi ani dupa ce a ratat organizare JO de vara din 2012, informeaza Reuters.

Orasul Madrid a fost eliminat in turul 3 al votului de catre Comitetul International Olimpic (CIO), in urma congresului care a avut loc la Singapore, in 2005, iar orasul Londra a castigat organizarea Jocurilor Olimpice din 2012, invingand in finala orasul francez Paris. Printre contra-candidatele Madridului la organizarea Jocurilor Olimpice din 2016 s-ar putea regasi Chicago, Tokyo, Rio de Janeiro, Roma si Doha. Comitetul National Olimpic din Spania trebuie sa informeze pe cale oficiala CIO pana la 13 septembrie, apoi CIO va examina dosarul depus, iar in iunie 2008 va prezenta o lista cu orasele admise pentru urmatoarea etapa. Decizia finala privind tara organizatoare a Jocurilor Olimpice din 2016 va avea loc la Copenhaga, la 2 octombrie 2009. Sursa: Realitatea.net

Hai la razboiu galato-stelar

2008-08-13T15:12:00.003+03:00

SA VINA LIGAaaaa!!!!!!

SA VINA LIGAaaaa IN Gheenceaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

China, SUA, Russia- adevaratul podium olimpic

2008-08-13T14:16:00.008+03:00

Echipa nationala de gimnastica a Romaniei -multumim Rusiei ca s-a indurat de noi si ne-a daruit medalia de bronz, desi exercitiile noastre au fost o rusine nationala. Multumim prietenei noastre Mama Rusia pentru ca ratand la anumite aparate, ne-a dat sansa sa ne umflam iar in pene, ca si cum vai ce valoare avem si ce forta mondiala suntem noi.

Despre diferenta uriasa de punctaj intre noi si SUA sau China...mai nimic. Ca doar adevarul doare. Despre faptul ca de cele mai multe ori punctajul nostru cel mai mare la un aparat era cel mai mic pentru SUA sau China, despre faptul ca pe covorul de la sol am fost singurele fara o coregrafie cat de cat decenta, un fond muzical decent, incat pana si chinezoiacele altadata atat de inexpresive au valsat excelent pe sol, despre atitudinea de echipa la care din nou ne-am fi clasat intr-un clasament imaginar pe ultimul loc ...din nou nimic.

Mediocre dar satisfacute, asteptand greselile adversarului (adica ale Rusiei, ca tot avem noi o obsesie istorica cu aceasta tara) fetele"noastre" nu tradau niciun stres pe chip, in timp ce gimnastele chinezoaice sau americane se concentrau asupra victoriei, rugandu-se la daddy Bush sau la Marele Mao, imbratisandu-se si aratand o solidaritate demna de invidiat.

Bravo China! Bravo luptatoarelor din echipa Statelor Unite ale Americii, care au pierdut aurul pentru putin... . Ambele echipe au aratat un nivel de pregatire excelent, imbinand elementele tehnice cu o coregrafie artistica impecabila. Iar diferenta nu a facut-o decat hazardul si un gram de noroc.

http://www.usa-gymnastics.org/

http://www.antena3.ro/sport/Gimnastica-Misiune-indeplinita-Romania-bronz-la-echipe_28445_ext.html

Strugurii chinezi sunt foarte acrii

2008-08-13T00:43:00.003+03:00

Pentru ca din punct de vedere al organizarii nu s-a putut gasi chinezilor niciun nod in papura, ziaristii din intreaga lume s-au decis sa se concentreze asupra talentului muzical al chinezarimii infantile. Asteptam cu interes momentul in care se vor propune si noi metode de updatare a comunismului din China, nu de alta dar trebuie prevenita orice posibila eroare de driver.

http://www.antena3.ro/Fetita-care-a-cantat-la-festivitatea-de-deschidere-a-JO-a-facut-playback-pe-vocea-altcuiva_ext_52776_ext.html

Pacaleala de la J.O.

2008-08-11T23:05:00.003+03:00

.....si tocmai cand ii laudam si eu pe chinezi, aflu de la Antena 3 ca focurile de artificii de la J.O. au fost generate pe calculator si inserate in trasmisia tv ->http://www.antena3.ro/Focurile-de-artificii-de-la-J.O.-generate-pe-calculator-si-inserate-in-transmisia-TV_hit_52745_ext.html

Gimnastica printre medalii

2008-08-11T18:10:00.005+03:00

Jocurile Olimpice de la Atena. Mandrie.

Jocurile Olimpice de la Beijing. Dezamagire.

Si nu e vorba doar de faptul ca ne-am obisnuit cu medaliile, cu performanta, cu mandria pe care si cei mai sceptici o resimteau auzind intonandu-se imnul, de faptul ca sportul este o competitie deschisa tuturor, sau de faptul ca este o inevitabila schimbare de generatie.

Numai cine nu vrea sa accepte adevarul nu este de acord ca este vorba de nivelul pregatirii si de atitudine. Mi-este greu sa cred ca fara niste antrenori valorosi ca Bellu-Bitang vom mai atinge nivelul de performanta pe care l-am avut. Duri sau nu, metodele lor functionau, iar exercitiile fetelor erau mereu ferme, hotarate, spectaculoase, artistice, gratioase s.a.m.d. .

Chiar si atunci cand fetele conduse de Forminte au luat medalii de aur, acele medalii se datorau mai mult norocului sau lipsei de forma a celorlalte concurente, decat valorii certe, de netagaduit a gimnastelor noastre.

Ne-am obisnuit cu ideea ca gimnastica este in Romania la ea acasa, ca talentul este unul nativ si ca medaliile ne corespund automat numai noua. Mare greseala. Sportul creste in spectaculozitate si dificultate de la an la an, si numai prin munca sustinuta, efort, ambitie, modestie poti ramane in varf. Nu cu discoteci, nu cu smiorcaieli mediatizate.

E adevarat: pentru a fi stimulate sa isi doreasca performanta, statul roman ar trebui sa construiasca la Deva, sau unde vrea, un centru cu adevarat de ultima generatie, tehnologizat, un centru numai pentru pregatirea gimnastelor, unde sa se antreneze si sa se relaxeze,cu profesionalisti care sa se ocupa nu doar de partea tehnica ci si de cea artistica, iar recompensele pentru rezultatele obtinute sa fie pe masura efortului lor.

Ar fi pacat ca un asemenea lant de slabiciuni sa intrerupa succesul pe care acest sport l-a cunoscut de atatea zeci de ani in tara noastra.

Beijing

2008-08-10T12:54:00.004+03:00

http://www.realitatea.net/jo-2008--o-sportiva-din-rusia-si-una-din-georgia-s-au-imbratisat-pe-podium_329497.html

Flacara olimpica - Beijing via Osetia

2008-08-10T03:28:00.011+03:00

In timp ce niste baieti nebuni se joaca de-a razboiu, pacea si cafteala pe undeva prin Europa extrem-estica, la Beijing, niste copii talentati, cu sportul in sange, redau lumii emotia olimpismului, asa cum a fost inventata ea, acum foarte, dar foarte, multi ani.
Desi izolati intr-o cu totul alta civilizatie decat cea europeana, chinezii au umilit restul lumii prin grandoarea, originalitatea si emotia ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice. Comunisti si sinistrii in anumite aspecte ale civilizatiei lor, chinezii au incantat privirile tuturor, fructificandu-si la maxim istoria si civilizatia, desfiintand pentru cele cateva ore ale ceremoniei, granitele politice dintre democratie si totalitarism.
Cui i-a mai pasat de toate aceste conventii politice, de toate aceste teorii si definitii despre putere ( mie una in niciun caz), cand in fata noastra defila o intreaga civilizatie. Dupa secole de izolare culturala, de reticenta fata de valorile culturale atat de schimbatoare ale civilizatiei europene, chinezii au deschis frontiera dialogului cu restul lumii.
Lectia pe care Putin sau Bush la aceasta ora inca incearca probabil sa o inteleaga este chiar aceasta. Respectul pentru cultura, pentru identitatea specifica fiecarei civilizatii,pentru valorile fundamentale ale acestei lumi, respectul pentru oameni, indiferent unde si in cadrul caror granite s-ar afla, nu cunoaste argumente politice sau ratiuni meschine si egoiste de stat.
Chinezii au aratat lumii intregi ca traditia nu se opune modernitatii sau tehnologiei, iar goana nebuna a timpului in care traim si in care ne consumam clipele poate fi incetinita prin reintoarcerea la radacini, la valori.
Sa privim in interiorul nostru, in interiorul culturii din care provenim, in acele lucruri frumoase, multe sau putine, dar care ne emotioneaza si cu care ne mandrim.
Sa privim in interiorul nostru, in interiorul culturii si civilizatiei mondiale, si sa ne privim, asa cum spune si cantecul, like a family.
Ca o mare familie, cu un patrimoniu comun, cu sanse egale la fericire, cu acelasi vis.

Muzica, arta, sportul, toate sunt limbi universale si ar trebui sa ne aminteasca prin perfectiunea lor, atat de rar insa splendid atinsa, cine suntem si de unde venim.

http://www.youtube.com/watch?v=oK9_-CCt29A

http://www.youtube.com/watch?v=WLdrEmCW32s&feature=related

http://www.realitatea.net/jo-2008---flacara-olimpica-a-fost-aprinsa-la-beijing--la-capatul-unei-ceremonii-grandioase_328676.html

Cancion de otono

2007-06-24T04:07:00.003+03:00

Como sopla el viento en las ventanas
Como llueve hoy
Como esta la calle de vacia
Como muere el sol
Estos dias grises del otono
Me ponen triste
Y al calor del fuego de mi hoguera
Te recuerdo hoy....

Te recuerdo hoy
A ti
Que eres mi vida entera
La brisa de primavera...la claridad
A ti
Que sufres cuando me esperas
Que miras a las estrellas
Y que suspiras por mi ...

Como arrastra el viento aquellas hojas
Como llueve hoy
Y que torpe vuela por el cielo ese gorrion
Se han quedado nudos esos nidos de golondrina
Y sentado al borde de la noche
Te recuerdo hoy

Te recuerdo hoy
A ti
Que eres mi vida entera
La brisa de primavera...la claridad
A ti
Que sufres cuando me esperas
Que miras a las estrellas
Y que suspiras por mi

Los paraguas pasan lentamente
Frente a mi balcon
El reloj se escucha como siempre
En el comedor
Estos dias grises del otono me ponen triste
Y al calor del fuego de mi hoguera
Te recuerdo hoy......

Como sopla el viento en las ventanas
Como llueve hoy ....

Jose Luis Perales ....Cancion de otono
http://www.youtube.com/watch?v=R0XHaq-qTxM