He aprendido que el mundo quiere vivir en la cima de la montaña, sin saber que la verdadera felicidad está en la forma de subir la escarpada.
Everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it.

domingo, 1 de septiembre de 2013

Roșia Montană


Recunosc că până acum am urmărit prea puțin subiectul ca să îmi formez o părere cu adevărat obiectivă, care să ia în considerare argumentele ambelor tabere, dar totuși punctul de vedere exprimat pe Facebook al doamnei europarlamentar Renate Weber mi se pare efectiv de bun simț, acesta fiind și motivul pentru care am decis să îl preiau și să îl popularizez pe blog. Dincolo de fondul discuției însă, nu reușesc să înțeleg cum de vocea unui europarlamentar nu poate străbate într-un partid, până la a ajunge să devină o poziție oficială (în condițiile în care partidul are doar o mână de europarlamentari, nu una sau mai multe sute), capabilă să influențeze mai departe poziția coaliției de guvernare din care face parte. Nu e suficient să existe o mulțime de luări de poziție individuale, dacă la nivel central nu se poate construi o poziție unică și o strategie puternică. Nu e suficient ca parlamentarii, europarlamentarii, să se exprime și să-și facă curaj pe rețele de socializare și bloguri, dacă în partid vocea lor nu este sau nu se face ascultată. Și nu poti susține public una ca partid, și cu totul alta ca partid-partener într-o coaliție de guvernare. 

"Nu sunt de acord cu proiectul minier de la Rosia Montana. Din 2006, cand la nivel public nu exista decat campania publicitara desantata a RMGC, m-am pronuntat public si cu consecventa împotriva lui. Pentru mai multe motive. Rationale si obiective.

1. E absurd ca o tara sa accepte sa renunțe la resursele sale, acceptand ca o companie privată sa le exploateze, iar tara sa obțină doar niște redevente de 2% sau de 6%. Un raport firesc ar fi ca statul, adică bugetul public, sa obțină 70-80%. Altfel, ce interes ar avea?

2. O exploatare de asemenea anvergura cu cianuri nu mai exista nicaieri in Europa si, daca nu ma insel, abia daca mai e una similară in lume. Ca si cum Romania isi rezolvase toate problemele si doar cianura mai lipsea sa o lasam mostenire generatiilor viitoare. Nici in trecut si nici in prezent compania miniera RMGC nu m-a convins ca va avea forța financiară, cu atât mai puțin interesul, de a reecologiza zona. E o companie creată strict pentru acest proiect, care va dispărea așa cum a apărut: peste noapte.

3. Câtă vreme contractul nu este făcut public, pentru ca RMGC se opune, nu avem cum sa știm dacă se va exploata doar aurul sau si alte resurse in care zona este chiar mai bogata. 

4. Siturile arheologice din zona vor fi distruse. Ideea ca le putem salva digital e o gluma nereusita. Incapacitatea noastră de a le valorifica intr-un proiect mai amplu, chiar cu o dimensiune turistică, pentru ca infrastructura zonei este dezastruoasa si pentru ca nu gândim in termeni de dezvoltare durabilă, nu poate justifica distrugerea.

5. Mirajul locurilor de munca il inteleg, dar este doar atât: un miraj. Crearea, chiar si a 1000 de locuri de munca, doar pentru perioada exploatarii (vreo 10 ani, căci dupa inchidea exploatarii va fi doar un imens lac cu cianuri) nu poate justifica distrugerea. Multe din aceste locuri de munca nici măcar nu vor fi pentru oamenii din zona, căci vor presupune înaltă specializare, ceea ce, local, nu exista.

Mai am insa si câteva argumente, la fel de puternice, chiar dacă ele sunt subiective sau emotionale. 

1. De la început acest proiect a demarat sub semnul manipularii, al discordiei, al inveninarii vieții locuitorilor din zona. Bătaia de joc a așa ziselor investitori a fost naucitoare iar rezultatul a fost o comunitate divizata ireconciliabil.

2. Întreg proiectul s-a desfășurat pana acum cu imense probleme legale, multe legate de conflicte de interese. Nu cred ca exista un alt proiect in legătura cu care justiția din România sa fi anulat atât de multe documente. Continuarea lui ar fi o legalizare a ilegalitatilor de pana acum.

3. Am fost la Rosia Montana de mai multe ori. In ciuda dificultatii de a ajunge acolo din cauza unei infrastructuri oribile si in ciuda sărăciei zonei, ambele intretinute special de companie de coniventa cu diferitele autorități locale, o data ajuns acolo ți se taie rasuflarea la vederea unei frumuseti naturale unice in tara. Flora zonei este unica in lume tocmai datorită resurselor naturale unice. Privești de jur imprejur si simți ca te sufoci de revolta la gandul ca totul ar putea sa devină un uriaș crater, si nu din cauza unei catastrofe naturale, ci pentru ca unii vor sa distruga pentru profitul lor personal imediat, iar noi, ceilalți, nu știm sau nu indraznim sa aparam ce avem."

No hay comentarios:

Publicar un comentario

Mi lista de blogs

Buscar este blog