He aprendido que el mundo quiere vivir en la cima de la montaña, sin saber que la verdadera felicidad está en la forma de subir la escarpada.
Everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it.

viernes, 8 de enero de 2010

O președinție spaniolă și un monarh european. Și viceversa



Nimic mai senzațional și mai interesant decît acele mici și picante coincidențe și curiozități ale istoriei, ce pentru o minte poate prea întrăzneață sau doar prea obișnuită cu romanele polițiste pot trece drept adevărate conspirații. Cîți dintre spanioli s-ar fi gîndit, pe 5 ianuarie 1938, în plină desfășurare a operațiunilor de la Teruel –de departe, una dintre cele mai sîngeroase confruntări republicano-franchiste ale războiului civil din Spania, la care asista și un tînăr corespondent american, pe nume Ernest Hemingway- că infantele născut în exil la Roma, nepotul monarhului alungat în aprilie 1931, avea să devină peste 37 de ani (el, și nu tatăl său!) monarhul întregii Spaniei democratice? Și totuși, dincolo de aceste povești suprapuse, ale unei crude bătălii încheiate cu retragerea forțelor republicane, pe larg redată în mai toate marile publicații americane și europene, pe de-o parte, și ale nașterii unui infante pentru care guvernarea era atunci doar o posibilitate îndepărtată, pe de alta, Juan Carlos Alfonso Víctor María de Borbón y Borbón-Dos Sicilias este astăzi figura politică spaniolă de cea mai mare anvergură, cea mai apreciată.

„Văduvită” de un potențial rol major (ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ce a dat, finalmente, un președinte stabil și un Înalt Reprezentant pentru Politica externă și politica de securitate a Uniunii Europene), presedinția rotativă, semestrială, asumată de Spania începînd cu 1 ianuarie 2010, va trebui să facă față în primul rînd unor riscuri de imagine. Dincolo de agenda încărcată (peste zece întâlniri la nivel înalt, nu toate foarte comode pentru Spania – vezi Summitul UE-Maroc, ce va fi probabil marcat de tensiunile acumulate în cazul activistei sahariene pentru independența Saharei Occidentale, Aminatu Haidar), dincolo de euforia aproape copilărească afișată de José Luis Rodríguez Zapatero și de multele obiective trasate fiecărui minister în parte, Spania are la dispoziție șase luni pentru a menține pe o linie pozitivă o presedinție ce s-ar putea transforma oricînd, pierzînd criteriile și proporțiile realității, într-un eșec.

Misiunea liderului din La Moncloa (nu tocmai cel mai charismatic și convingător președinte de guvern european) este cu atît mai grea cu cît principalul obiectiv anunțat –ieșirea Uniunii din recesiune și generarea eficientă și rapidă de noi locuri de muncă- se suprapune peste trista realitate a unui șomaj spaniol de aproape 18 la suta, mult peste media șomajului la nivel european și peste inevitabilele comparații ale viitoarei sale prestații în raport cu reușitele presedinții asumate de Spania în 1989 și 1995 (Felipe González), precum și în 2002 (José María Aznar).

Dacă la nivel economic este greu de presupus că Spania va avea o contribuție decisivă, rămâne de urmărit strategia pe care Zapatero și Miguel Ángel Moratinos vor reuși (sau nu?!) să o construiască în planul politicii externe, unde Spania trebuie să facă ceea ce, începînd cu politica lui Primo de Rivera din anii '20 (de reprezentare a intereselor Americii Latine în cadrul Societății Națiunilor), știe mai bine să facă: să se (re)afirme drept principala voce europeană în relația cu Ibero-America. Și asta, cu atît mai mult cu cît divergențele dintre statele latino-americane pe tema crizei politice din Honduras și a recunoașterii președintelui recent ales –Porfirio 'Pepe' Lobo- au creat diplomației spaniole spațiul necesar pentru a se manifesta drept un factor mediator în regiune. Interesant este faptul că succesul avantajelor pe care guvernul de la Madrid, în mod natural, le are în raport cu regiunea Americii Latine depinde de reușita sau eșecul proiectului dezvoltat în ultimele luni de către Miguel Ángel Moratinos, și anume acela de a determina o relaxare/normalizare a poziției comune a Uniunii Europene fața de regimul lui Raúl Castro de la La Habana.

În strînsă competiție cu „rating-ul” pe care, cu siguranță, îl va face prezența lui Obama, în mai, la Madrid, persoana ce poate înclina rating-ul și bilanțul președinției spaniole spre un rezultat pozitiv rămâne Casa Regală prin Regele Juan Carlos și relația privilegiată, personală și/sau oficială pe care acesta o are cu șefii de stat din Europa și din lumea întreagă. Chiar pentru cei ce l-au asimilat deja trecutului și manualelor de istorie și în ciuda anilor pe care i-a sărbătorit pe 5 ianuarie, viitoarele evenimente de la Madrid vor descoperi în Regele Juan Carlos un om politic actual, de prim rang, decisiv pentru a menține prestigiul Spaniei și al monarhiei spaniole (al cărei viitor este, în continuare, motiv de discuție) la un nivel înalt.

Text publicat în Dilema Veche pe 7 ianuarie 2010 :d

http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=12254

http://geopolitikon.wordpress.com/2010/01/09/09ian2010-spania-si-a-asumat-presedintia-rotativa-semestriala-a-ue/

lunes, 4 de enero de 2010

Inapoi la dezbatere si la argument. STOP indiferentei!

Cu toate ca la alegerile trecute foarte multi au cazut in capcana discursului fals de tip "sa votam impotriva ciocoilor parlamentari, sa votam pentru un Parlament unicameral", ca si cand, sa vezi si sa nu crezi, fix in numarul Camerelor si salariul parlamentarilor stau problemele economice sau profundele dezechilibre sociale ale Romaniei, mai am o mica, dar mica, speranta ca romanii vor avea, totusi, intelepciunea sau chibzuinta de a-si forma propriile judecati asupra modificarii sistemului de vot uninominal. Apreciez inventivitatea celor care nu stiu cum sa stranga mai bine de gat pluripartitismul, dar vreau sa cred ca nu suntem o natiune de sinucigasi, ci una care-si mai aminteste ce „frumoasa” era viata dinainte de 1989.

Mai jos, via http://lilick-auftakt.blogspot.com/, 33 de argumente impotriva votului uninominal majoritar. Mi-e greu sa cred ca partidele politice vor fi in stare/ vor avea disponibilitatea si placerea de a crea cadrul unei adevarate dezbateri, la nivel national (nu sunt greu de identificat partidele pentru care o asemenea dezbatere ar fi cel putin stanjenitoare), dar macar in online putem populariza argumente pro si contra acestei modificari.


In alta ordine de idei, nu vad decat o singura solutie pentru ca romanii sa inceteze a fi victimele manipularii unor politicieni sau a altora, prin furnizarea de teze politice false, instrumente ale campaniilor electorale: regandirea/ redefinirea statutului orelor de educatie civica in cadrul programelor scolare pentru scoala primara si gimnaziala, respectiv, a celor de sociologie sau de educatie antreprenoriala pentru liceu. Sunt prea putini profesorii care reusesc sa dea acestor ore o nota utila si practica, nu doar teoretica, sunt prea putini elevii si parintii care inteleg importanta acestor ore, sunt prea putini directori de scoala care intraznesc sa propuna ca optionale, acolo unde aceasta materie nu este in mod normal inclusa, astfel de ore. Poate ca daca am transforma educatia civica intr-o materie de importanta nationala, am avea, in timp, niste cetateni care nu ar mai fi nevoiti sa foloseasca DEX-ul sau Google-ul pentru a cauta definitia cuvantului unicameral sau uninominal, poate ca am avea niste cetateni mai greu de manipulat si de cumparat.

Dedicatii

Dedicatiile zilei si ale inceputului de an 2010: prima din mi amada y siempre inolvidable España iar, cea de-a doua, din mi México lindo, México de mi corazón:

La màs bonita sin duda eres tu
la màs auntentica de todas tù
si tu me abrazas no existe el dolor.
si tu me hablas yo entro en razòn.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.
y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.

Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn
cantarè al alba nuestra canciòn
le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn
me das tanto amor.

que no soy facìl,lo sabes muy bien
que me has cocido las alas tambièn
que sin tus manos no puedo vivir
que con tu calma consigo seguir.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.
y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.


Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn
cantarè al alba nuestra canciòn
le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

cantarè al alba nuestra canciòn
te dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

tu la que me haces reir otra ves
tu caballito de zocado pez
quiro decirte que te quiero
yo te prometo que tdoa ira bien
que eres el àngel que guarda la fè
que tengo en todos mis sueños,que tengo en todos mis sueños

Estuve, en cada poro de su piel
pero hoy no estoy,
está con él y es lo que cuenta,
saldada la cuenta ya quedo
aquí el perdedor he sido yo.

Yo que estuve y fui el primer conquistador
en esa tierra donde el sol grito te amo
te queda buen tramo por andar
y a mi la lección asimilar

Que no estuve cuando más debía,
cuando ella quería sentirse mujer
no estuve, pero estaba loco por volverla a ver
no estuve y todo quería darle
para qué buscarle justificación
estuve en su cuerpo fuera de su corazón

Estuve, estuve a punto de matar,
pero busque en mi corazón y ya había muerto
era un amor cierto y de verdad,
pero no le dio felicidad

Pues no estuve cuando más debía
cuando ella quería sentirse mujer
no estuve, pero estaba loco por volverla a ver
no estuve y todo quería darle
para qué buscarle justificación

Estuve en su cuerpo fuera de su corazón
estuve en su cuerpo fuera de su corazón.


Sa aveti un an minunat! Al meu, doar ascultand melodiile de mai sus, gandindu-ma si citind despre mis grandes amores -España y México-, deja este!

Mi lista de blogs

Buscar este blog