Despre istorie, adevăr, cauze realităţi cotidiene nu se poate vorbi decît la plural...

În ultima vreme, lumea a luat-o razna în aşa hal încît inflamarea răutăcioasă şi gratuită cu care este taxată orice opinie să zicem...hmmm..."atipică" (fie ea şi profund şi istoriceşte greşită), nu mă mai miră aproape deloc. Bunăoară, referindu-se la telenovela de lux desfăşurată pe fondul prestaţiei lui Ion Cristoiu în emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR, dl Pleşu propune în Dilema Veche cîteva concluzii ce merită cu siguranţă parcurse. Linkul este acesta: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-e-voie-i-ce-nu-e-voie. Aş avea ceva probleme, ici şi colo, cu argumentaţia dlui Pleşu, dar chiar şi aşa, nu pot să nu aplaud ultimele idei ale textului, pentru că efectiv sunt corecte şi de reţinut:

" în definitiv, ce e voie şi ce nu e voie să spui? Poţi să spui, de pildă, că Lucifer e frumos? Sau se cheamă că-i faci propagandă? Dar nu e el „seducătorul“ prin excelenţă?

Invers, dacă spui că obiceiul lui Vlad Ţepeş de a mînca înconjurat de cadavre trase în ţeapă te dezgustă înseamnă că nu eşti patriot? Poţi să spui că Zmeul Zmeilor are unele însuşiri virile? E voie să invoci austeritatea incoruptibilă a sîngerosului Robespierre? Cînd Dostoievski spune că desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine? Ceea ce vreau să spun e că ideea portretelor în alb-negru e, în cel mai bun caz, naivă şi, în fond, contraproductivă. Din faptul că Sartre a deraiat prosteşte spre o stîngă şuie nu rezultă că era nul scriitoriceşte, după cum din faptul că Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezultă că era un tîlhar de rînd. Ca să zic aşa, realităţile sînt complexe… Răii pot fi atrăgători şi bunii pot fi plicticoşi. Poţi avea mîini frumoase şi să fii o vită, poţi să ai nasul turtit şi să fii Socrate. A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscantă. Cei diabolizaţi alunecă uşor, în opinia publică, spre statutul de victimă nedreptăţită. Convingător şi educativ nu e decît adevărul. Adevărul întreg. Restul e propagandă. De un fel sau de altul..."

Nişte concluzii marca Andrei Pleşu în cel mai autentic Lucian Boia Style...

Deşi cred că profesorul Boia ar adăuga că nici adevărul nu este pe deplin convingător şi educativ, pentru simplu fapt că nu e niciodată unul singur. Despre istorie, adevăr, cauze, realităţi cotidiene, etc., nu se poate vorbi decît printr-un riguros filtru critic şi la plural...