He aprendido que el mundo quiere vivir en la cima de la montaña, sin saber que la verdadera felicidad está en la forma de subir la escarpada.
Everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it.

sábado, 27 de marzo de 2010

Post amînat


Dacă aș fi nevoită să mă autocaracterizez în doar cîteva cuvinte (trecînd peste faptul că noțiunea de „cîteva cuvinte” la mine nu prea există, capacitatea de sinteză fiindu-mi aproape necunoscută) musai ar trebui să încep prin a-mi recunoaște talentul în a amîna. Din lene, comoditate, frică, dintr-o emotivitate pe care mi-o detest de-a dreptul sau, de fooorte multeee ori, dintr-o euforie și un elan ce, dintr-un motiv sau altul, eșuază subit în dezamăgire și panică. Amîn să adorm (mai ales că sunt o fire nativ nocturnă, cel mai bine/eficient învâț, citesc, pierd timpul noaptea, de unde și cearcănele mele permanente), amîn să mă trezesc, amîn să citesc teancurile de cărti de pe birou sau linkurile salvate în preferences, amîn să scriu despre mii de idei și lucruri -cel puțin pentru mine- interesante, de la incredibila prezență și prestație a lui Jorge Semprún acum multe seri (să fi fost 25 februarie, cred) în emisiunea lui François Busnel de pe France5 și articolul său, despre „funeraliile memoriei” din Le Monde-ul apărut în 6 martie, la inaugurarea celei mai mari expoziții dedicate lui Picasso la Moscova, pe care încă o mai puteți vizita, dacă vă nimeriți în zonă, pînă pe 23 mai 2010. Amîn să scriu lucrarea pentru sesiunea de comunicări cu aceeași plăcere cu care amîn să culeg recolta de la fermă (cum care fermă??? Farmville, desigur :d ), legalizarea/traducerea/apostillarea actelor pentru admiterea la obsedantul Masterat din Spania și alte formalități de care am vaga bănuială cum că încă nici nu am aflat, amîn prezentarea despre Autodeterminarea și popoarele spaniole. Dezbatere și conflict în Spania de azi pe care trebuie să o pregătesc pentru cursul de drept internațional public (și, spre nenorocul meu, aprofundat !?!)....Amîn să îmi perfecționez pînă la sînge spaniola, să învâț portugheza și catalana, rusa nici nu mai zic (că nici nu am unde și cu cine iar elanul meu autodidact chiar că nu mă ajută). În mod ciudat, amîn tocmai situațiile și lucrurile care mă bucură și pe care le aștept cel mai mult, nu atît din iresponsabilitate sau imaturitate cît din sentimentul că întîrzierea și așteptarea lor conștientă, asumată, controlată le-ar păstra pentru mai mult timp farmecul și actualitatea. Amîn cu naivitatea și încrederea sinceră că oricum am la dispoziție tot timpul din lume. Amînarea mă inspiră deși recunosc că sunt și situații în care mă inspiră prea târziu. Ca o notă optimistă de final (eu și optimismul, ce glumă bună, nu-i așa?!), săptămîna trecută -reușind, după multe amînări, să revalidez carnetul de bibliotecă la Inst. Cervantes- plecată în misiune ultra-secretă pentru cu totul altceva, l-am împrumutat pe catalanul și catalanistul Maragall, de care mă declar (cine mi-a citit teza de licență, adică probabil aproape nimeni, hihi, știe deja) pe vecie îndrăgostită și fascinată. Cu toate că ideile sale politice ne cam despart. Dacă sunteți cuminți, voi posta și pe blog cîteva din poemele sale (mai ales dintre cele scrise între 1881 și 1900, în plină perioadă de glorie a Regeneraționismului, regionalismelor și naționalismelor spaniole). Am să le caut și o traducere în română iar dacă nu găsesc, o să vă stresez cu o interpretare a realităților istorice ascunse sau asumate de-a dreptul în pomele sale și a legăturii dintre curentele de mai sus și politica/proiecția externă a Spaniei în respectiva perioadă. Din păcate pentru cine își pierde vremea pe acest blog, mă pasionează subiectul :d .
Și, da, distinsul domn din poză este Joan Maragall i Gorina (1860-1911).

„Aquí hay algo vivo gobernado por algo muerto, porque lo muerto

pesa más que lo vivo y va arrastrándolo en su caída a la tumba.

Y siendo ésta la España actual, ¿quién puede ser españolista de

esta España, los vivos o los muertos?

„Aici este ceva viu guvernat de ceva mort, pentru ca ceea ce este mort cântărește mai mult decât ceea ce este viu, târându-l în căderea sa în mormânt. Și fiind aceasta Spania actuală, cine mai poate fi patriot în această țară, viii sau morții?”

No hay comentarios:

Publicar un comentario

Mi lista de blogs

Buscar este blog