He aprendido que el mundo quiere vivir en la cima de la montaña, sin saber que la verdadera felicidad está en la forma de subir la escarpada.
Everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it.

miércoles, 29 de diciembre de 2010

Despre istorie, adevăr, cauze realităţi cotidiene nu se poate vorbi decît la plural...

În ultima vreme, lumea a luat-o razna în aşa hal încît inflamarea răutăcioasă şi gratuită cu care este taxată orice opinie să zicem...hmmm..."atipică" (fie ea şi profund şi istoriceşte greşită), nu mă mai miră aproape deloc. Bunăoară, referindu-se la telenovela de lux desfăşurată pe fondul prestaţiei lui Ion Cristoiu în emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR, dl Pleşu propune în Dilema Veche cîteva concluzii ce merită cu siguranţă parcurse. Linkul este acesta: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-e-voie-i-ce-nu-e-voie. Aş avea ceva probleme, ici şi colo, cu argumentaţia dlui Pleşu, dar chiar şi aşa, nu pot să nu aplaud ultimele idei ale textului, pentru că efectiv sunt corecte şi de reţinut:

" în definitiv, ce e voie şi ce nu e voie să spui? Poţi să spui, de pildă, că Lucifer e frumos? Sau se cheamă că-i faci propagandă? Dar nu e el „seducătorul“ prin excelenţă?

Invers, dacă spui că obiceiul lui Vlad Ţepeş de a mînca înconjurat de cadavre trase în ţeapă te dezgustă înseamnă că nu eşti patriot? Poţi să spui că Zmeul Zmeilor are unele însuşiri virile? E voie să invoci austeritatea incoruptibilă a sîngerosului Robespierre? Cînd Dostoievski spune că desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine? Ceea ce vreau să spun e că ideea portretelor în alb-negru e, în cel mai bun caz, naivă şi, în fond, contraproductivă. Din faptul că Sartre a deraiat prosteşte spre o stîngă şuie nu rezultă că era nul scriitoriceşte, după cum din faptul că Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezultă că era un tîlhar de rînd. Ca să zic aşa, realităţile sînt complexe… Răii pot fi atrăgători şi bunii pot fi plicticoşi. Poţi avea mîini frumoase şi să fii o vită, poţi să ai nasul turtit şi să fii Socrate. A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscantă. Cei diabolizaţi alunecă uşor, în opinia publică, spre statutul de victimă nedreptăţită. Convingător şi educativ nu e decît adevărul. Adevărul întreg. Restul e propagandă. De un fel sau de altul..."

Nişte concluzii marca Andrei Pleşu în cel mai autentic Lucian Boia Style...

Deşi cred că profesorul Boia ar adăuga că nici adevărul nu este pe deplin convingător şi educativ, pentru simplu fapt că nu e niciodată unul singur. Despre istorie, adevăr, cauze, realităţi cotidiene, etc., nu se poate vorbi decît printr-un riguros filtru critic şi la plural...

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă

V Socaciu - Oameni de zapada

Asculta mai multe audio diverse
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă
Ninge fantomatic şi bacovian
Ninge ca sunt rece, ninge că eşti dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
Adrian Paunescu

viernes, 24 de diciembre de 2010

Mircea Bodolan - poveste de iarna

and so this is Christmas... Poate ca spiritul sarbatorilor ne va ajuta sa fim asa cum....asa cum trebuie de fapt sa fim! Feliz Navidad, Craciun fericit tuturor! Sa fiti sanatosi, sa iubiti si sa fiti iubiti!

viernes, 5 de noviembre de 2010

Adrian Paunescu - Repetabila povara



Uneori, dincolo de politic, trebuie sa vedem si Omul, Intelectualul, Poetul... Iar omul acesta a fost intr-adevar o suma de lucruri extraordinare, nu doar lucruri de blamat. Dumnezeu sa il ierte...Noi nu avem nicio putere de a judeca. Iar ipocritii si moralistii lui Peste Prajit, sa se uite in oglinda, sa mai dea jos un pic din puritanism si ochelarii de cal, si abia apoi sa arunce cu pietre. Si fara Paunescu, cu bunele si relele lui, oricum suntem, de azi, mai saraci....

Joaquín Sabina - Lágrimas de plástico azul

lunes, 19 de julio de 2010

Franco removed from government website

Franco removed from government website
July 16, 2010
By Sebastiaan Faber

The newly redesigned website of the office of the Spanish Prime Minister, the Moncloa Palace, no longer mentions Franco as a former head of state, but instead only lists the country’s five Prime Ministers since 1976, Público reports. The previous iteration of the website listed leaders going back to the early nineteenth century, including Franco, whom it characterized as a repressive dictator who had come to power after a military coup.

http://www.albavolunteer.org/2010/07/franco-removed-from-government-website/

lunes, 24 de mayo de 2010

Banc :)

Iepurasul facea o teza de doctorat.
Vine vulpea : « Ce faci aici iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat». « Despre ce ? » intreaba vulpea. « Despre cum mananca iepurii vulpi ». Incepe vulpea sa rada, « mai iepurasule, noi ne stim de atata vreme, dar chiar asa, cum sa manance iepurii vulpi, tu auzi ce zici ? « Daca nu ma crezi, vino cu mine in tufis si iti arat », zice iepurasul. Se duce vulpea, se aud zgomote ceva vreme si la sfarsit iese vulpea terminata, pleaca cu coada intre picioare.
Vine lupul « Ce faci aici, iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat ». « Despre ce ? » « Despre cum mananca iepurii lupi ». Rade lupul, nu poate sa creada, ca sa-l convinga iepurasul il duce intr-un tufis din care iese lupul mai mult mort decat viu.
Vine ursul « Ce faci aici, iepurasule ? « Scriu o teza de doctorat ». « Despre ce ? » « Despre cum mananca iepurii ursi ». Se strica ursul de ras, « mai iepurasule, tu te-ai uitat asa la tine, unde ai mai vazut, ma tu, iepuri sa manance ursi ? » « Daca nu ma crezi, vino cu mine in tufis, zice iepurasul ». Se aud zgomote indelung dupa care iese ursul ca vai de el, abia mai tinandu-se pe picioare.
La sfarsit apare leul : « Mai e careva pe aici ? ». Morala : Nu conteaza pe ce subiect iti faci teza, conteaza pe cine ai coordonator.

sábado, 3 de abril de 2010

Paște Luminat! Felices Pascuas!

Aici mi-aș dori să fiu acum, de Paște! Într-un loc plin de Liniște, Mulțumire și Lumină, sub greutatea sfîntă, copleșitoare și totuși plăcută a Timpului! Am fost aici în 2004 și m-aș întoarce oricînd, cu aceeași emoție și bucurie......Sărbători împlinite și fericite, vă doresc!

Os deseo a todos Felices Pascuas! Mucha Paz, Luz y Tranquilidad en sus vidas y en sus casas! Aqui os dejo dos videos del Monasterio de Putna - un lugar muy especial, al que siempre regresaría con la misma emoción que sentí aquella primera vez, en el año 2004 ... ¡Id a verlo!


lunes, 29 de marzo de 2010

Am Diploma de Licență! În sfîrșit!


În sfîrșit am Diploma de Licență și Supliment la Diplomă! Fix la timp pentru a putea aplica, cu toate actele în regulă, vizate/apostillate/traduse/legalizate, la Masterul de Istorie Contemporană (Modul Historia de las relaciones internacionales), la Madrid :d ... Dacă tot e puțin probabil să și urmez, undeva în viitorul apropiat, masterul acesta, după ce și dacă voi fi admisă, măcar am diplome și scrisori de accept de agățat pe perete întru veșnica admirație și pomenire a strănepotilor -presupunînd, desigur, că voi avea așa ceva- :)) :)) :))

sábado, 27 de marzo de 2010

Post amînat


Dacă aș fi nevoită să mă autocaracterizez în doar cîteva cuvinte (trecînd peste faptul că noțiunea de „cîteva cuvinte” la mine nu prea există, capacitatea de sinteză fiindu-mi aproape necunoscută) musai ar trebui să încep prin a-mi recunoaște talentul în a amîna. Din lene, comoditate, frică, dintr-o emotivitate pe care mi-o detest de-a dreptul sau, de fooorte multeee ori, dintr-o euforie și un elan ce, dintr-un motiv sau altul, eșuază subit în dezamăgire și panică. Amîn să adorm (mai ales că sunt o fire nativ nocturnă, cel mai bine/eficient învâț, citesc, pierd timpul noaptea, de unde și cearcănele mele permanente), amîn să mă trezesc, amîn să citesc teancurile de cărti de pe birou sau linkurile salvate în preferences, amîn să scriu despre mii de idei și lucruri -cel puțin pentru mine- interesante, de la incredibila prezență și prestație a lui Jorge Semprún acum multe seri (să fi fost 25 februarie, cred) în emisiunea lui François Busnel de pe France5 și articolul său, despre „funeraliile memoriei” din Le Monde-ul apărut în 6 martie, la inaugurarea celei mai mari expoziții dedicate lui Picasso la Moscova, pe care încă o mai puteți vizita, dacă vă nimeriți în zonă, pînă pe 23 mai 2010. Amîn să scriu lucrarea pentru sesiunea de comunicări cu aceeași plăcere cu care amîn să culeg recolta de la fermă (cum care fermă??? Farmville, desigur :d ), legalizarea/traducerea/apostillarea actelor pentru admiterea la obsedantul Masterat din Spania și alte formalități de care am vaga bănuială cum că încă nici nu am aflat, amîn prezentarea despre Autodeterminarea și popoarele spaniole. Dezbatere și conflict în Spania de azi pe care trebuie să o pregătesc pentru cursul de drept internațional public (și, spre nenorocul meu, aprofundat !?!)....Amîn să îmi perfecționez pînă la sînge spaniola, să învâț portugheza și catalana, rusa nici nu mai zic (că nici nu am unde și cu cine iar elanul meu autodidact chiar că nu mă ajută). În mod ciudat, amîn tocmai situațiile și lucrurile care mă bucură și pe care le aștept cel mai mult, nu atît din iresponsabilitate sau imaturitate cît din sentimentul că întîrzierea și așteptarea lor conștientă, asumată, controlată le-ar păstra pentru mai mult timp farmecul și actualitatea. Amîn cu naivitatea și încrederea sinceră că oricum am la dispoziție tot timpul din lume. Amînarea mă inspiră deși recunosc că sunt și situații în care mă inspiră prea târziu. Ca o notă optimistă de final (eu și optimismul, ce glumă bună, nu-i așa?!), săptămîna trecută -reușind, după multe amînări, să revalidez carnetul de bibliotecă la Inst. Cervantes- plecată în misiune ultra-secretă pentru cu totul altceva, l-am împrumutat pe catalanul și catalanistul Maragall, de care mă declar (cine mi-a citit teza de licență, adică probabil aproape nimeni, hihi, știe deja) pe vecie îndrăgostită și fascinată. Cu toate că ideile sale politice ne cam despart. Dacă sunteți cuminți, voi posta și pe blog cîteva din poemele sale (mai ales dintre cele scrise între 1881 și 1900, în plină perioadă de glorie a Regeneraționismului, regionalismelor și naționalismelor spaniole). Am să le caut și o traducere în română iar dacă nu găsesc, o să vă stresez cu o interpretare a realităților istorice ascunse sau asumate de-a dreptul în pomele sale și a legăturii dintre curentele de mai sus și politica/proiecția externă a Spaniei în respectiva perioadă. Din păcate pentru cine își pierde vremea pe acest blog, mă pasionează subiectul :d .
Și, da, distinsul domn din poză este Joan Maragall i Gorina (1860-1911).

„Aquí hay algo vivo gobernado por algo muerto, porque lo muerto

pesa más que lo vivo y va arrastrándolo en su caída a la tumba.

Y siendo ésta la España actual, ¿quién puede ser españolista de

esta España, los vivos o los muertos?

„Aici este ceva viu guvernat de ceva mort, pentru ca ceea ce este mort cântărește mai mult decât ceea ce este viu, târându-l în căderea sa în mormânt. Și fiind aceasta Spania actuală, cine mai poate fi patriot în această țară, viii sau morții?”

domingo, 21 de marzo de 2010

Dedicația de duminică: J.S.Bach, A. Rieu, M. Rostropovich

Bach, în două interpretări absolut superrrbe!!!




domingo, 7 de marzo de 2010

Dedicația de duminică

uneori cred că fericirea supremă se ascunde undeva, pe o plajă pustie, pe un dig părăsit

domingo, 21 de febrero de 2010

Dedicația de duminică seara: A. Borodin



Polovetsian Dances, Prince Igor - Aleksandr BORODIN (Kirov Opera and Ballet)




și omagiul adus lui Borodin de către Julio Iglesias: Quiereme (1979)

jueves, 18 de febrero de 2010

Lecțiile istoriei, printre capcane




Lecţiile Istoriei, printre capcane

- o experienţă spaniolă -

Andrada BĂLAN

Dacă aveţi drum, zilele acestea, pe la Madrid şi decideţi să faceţi o scurtă plimbare cu metroul pînă la staţia Moncloa (sau, încă şi mai plăcut, venind, pe jos, dinspre Plaza de España, ţinând drept pe Calle de la Princesa), nu aveţi cum să rataţi, odată ajunşi la suprafaţă, impresionanta clădire a Cartelului General al Aerului, Minister al Aerului pînă în 1977, acum subordonat Ministerului Apărării din Spania.

Construită în 1954, la un an după semnarea Pactului hispano-american de la Madrid, ce confirma ieşirea Spaniei din izolarea diplomatică în care intrase la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (într-un context în care fosta apropiere a lui Franco de Germania nazistă nu era chiar cea mai fericită recomandare), clădirea Cartelului Aerului are şi astăzi trista „calitate” de a aduce aminte, prin dimensiunile şi faţadele sale , de perioada franchistă.

Cu toate că zona cartierului Moncloa găzduieşte şi alte edificii construite sub dictatura franchistă, imposibil de ignorat din moment ce multe sunt şi centre de cultură, puncte de atracţie turistică (printre ele, Museo de America, Colegio Mayor Casa do Brasil sau el Arco de la Victoria, de pe bulevardul cu acelaşi nume, cu referire directă la Victoria trupelor naţionaliste în războiul civil din 1936-1939), niciunul dintre aceste edificii nu impresionează mai mult decat faţada Cartelului General al Aerului (intrarea spre muzeu), pe care stă încă scris, impozant, dar aproape şters şi neîngrijit: „Francisco Franco, Caudillo de España, MCMLIV”.

Începând cu mijlocul lunii ianuarie a.c., numele Generalissimului a părăsit faţada instituţiei, păstrându-se doar anul în care s-a finalizat construcţia. Legea Memoriei Istorice, adoptată încă din octombrie 2007, prevede în articolul 15 retragerea tuturor simbolurilor (steaguri, insigne, plăci comemorative) exaltării personale sau colective a revoltei militare din 17 iulie 1936, a războiului civil şi a represiunii din timpul dictaturii franchiste.

Dincolo de reparaţia morală pe care şi-o doresc, fără îndoială, mulţi spanioli, nu pot să nu mă întreb dacă o perioadă atât de importantă (nefericită, dar importantă!) din istoria Spaniei (din orice istorie!) devine mai frumoasă sau mai fericită sau mai democratică prin simpla ştergere a unor steaguri, insigne, plăci şi inscripţii, ce pot constitui prin exemplul şi simbolistica lor negativă adevărate lecţii de istorie. Istoria cuprinde în egală măsură eroi şi antieroi, proiecte/perioade pacifiste şi regimuri autoritare/totalitare, şi oricât de dureroase ar fi amintirile, păstrarea lor este cu mult mai folositoare decât eliminarea lor. Una este să retragi unui dictator, unei nomenclaturi, titluri şi decoraţii oficiale de Cetăţean Onorific sau Fiu al Poporului sau Prim Servitor al Statului, să interzici manifestările radicaliste ale fanaticilor şi nostalgicilor, şi cu totul altceva este să elimini inscripţii ce, dincolo de semnificaţia ideologică (uşor de combătut printr-o educaţie democratică), sunt dovezi, amprente ale unor evenimente şi personaje ce au trăit şi s-au petrecut cu adevărat. De astfel de capcane ale istoriei şi ale memoriei, cel mai bine este să te apropii cu detaşarea şi înţelepciunea celui ce este capabil să înţeleagă, fără încrâncenare sau pudibonderii, ceea ce nu trebuie, sub nicio formă, repetat.

Text publicat aici:



http://geopolitikon.wordpress.com/2010/02/18/18febr2010-cazul-lui-caudillo-francisco-franco-istorie-si-memorie-in-spania-de-azi/

jueves, 28 de enero de 2010

N-am găsit altă rimă :)

(sună telefonul)
- Da... da eu... eu da... ce faci? Parcă l-am chemat pe Mateiaş. Bine, bine...
(intră Mateiaş)
- Să trăiţi.
- Noroc Mateiaş! Ce faci? Îmi pare bine că te văd. Ia loc... ia loc... Mateiaşule, Mateiaşule... Cum îţi merge?
- Bine.
- Bine.
- Bine, să trăiţi.
- Eh... eşti mulţumit la noi.
- Păi se poate, cum să nu fiu? La noi în intreprindere toată lumea este mulţumită.
- Toată lumea...
- Toată lumea...
- Toată lumea, da... Câştigi bine?
- Bine, dar e loc şi pentru mai bine.
- Este, este! Văd că te descurci aşa... scri şi la presa locală.
- Ah, încerc şi eu, amator ştiţi...
- Amator?... Eşti, cum le spune ăstora... satiric.
- Mai mult sau mai puţin.
- Da, e na... satira e o armă, nu?
- Păi da, e.
- Este... şi dumneata tragi!...
- Nu trag. Cum o să trag?...
- Cum nu tragi, dar ce faci?
- Scriu...
- Scri... dar tragi... tragi, tragi, că de-aia e armă!... Spune mă maestre mă, de unde îţi alegi dumneata subiectele, de unde te inspiri, din viaţă nu?
- Păi da... viaţa e sursa.
- Da... viaţa e sursa, viaţa, aşa este... Uite să citim ce ai publicat dumneata ieri, fabula asta care a apărut... Aicea scrie aşa: elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa, muncesc cu aprindere, la o intreprindere. La ce intreprindere?
- Una imaginară... e fabulă.
- Fabulă, fabulă măi maestre mă, dar unde baţi cu ea aşa?...
- Nu bat nicăieri.
- Nu baţi?
- Sigur că nu bat.
- Păi scrie aicea - vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară, iar director elefantul, care face pe... pe...
- Verbantul... n-am găsit altă rimă, să trăiţi.
- Dar parcă nu spuneai că scri aşa din imaginaţie, că viaţa e sursa...
- Da, e... e...
- E... dar de viaţa cui te legi dumneata? Cine este elefantul şi cine este vrăbiuţa? Hmm?!
(intră secretara)
- V-am adus mapa, la semnat.
- Multumesc... Vrăbuiţa, eh?
- Vai, dar cum pot să-mi permit să fac...
- Păi de ce nu poţi să-ţi permiţi dacă e fabulă, eh? Şi dacă ea e vrăbiuţa... atunci eu... eu cine sunt?...
- Vă dau cuvântul meu că...
- Vai, stai, stai, stai... tovarăşul Mateiaş, stai să mai citim... Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat, câte alune avea în plan, câte a cules pe an, fildeş cât a folosit, cât a economisit... însă tot ce a raportat era binişor... binişor... umflat. Umflat nu cu pompa, ci cu... cu...
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit altă rimă... da, da, da... în schimb dincolo ai găsit, i-auzi... să nu cadă-n disgraţie şi să ia o deco... o deco ce?
- Vă dau cuvântul meu că nici nu m-am...
- Da!... Lasă măi!... Îţi găsesc şi eu dumitale o rimă: foaie verde, drum de fier, mite paşte un trans... trans...
- ...plant!
- Ha, ha! Nu, nu, nu un transplant - un transfer. D'neata ai auzit de Vinţul de Sus?
- ...
- E, n-ai auzit dar o să faci fabule la Vinţul de Jos. Hai să citim mai departe...
- Mai departe de Vinţul de Jos?
- Nu, mai departe ce scrie aici... Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă. De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit, un bursuc cu părul rar... un bursuc cu părul rar, din serviciul financiar, dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă, poate un tigru o să apară din pădurea tutelară, bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde... ce-şi pierde elefantul?
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit... mă rog, mă rog, mă rog... să zicem că noi nu ştim cine este elefantul şi că nici nu ne interesează. Nu, nu ne interesează... Dar cine e bursucul?
- Unu imaginar, unu care trăieşte în pădure...
- Cum mă maestre mă? Cum mă maestre?... Lucrează la serviciul financiar şi trăieşte-n pădure... Cine te crede asta? Pe cine prosteşti dumneata?! Las c-aflăm noi! Aflăm noi imediat!!
(sună soneria, intră secretara)
- M-aţi sunat?
- Da... fi drăguţă tovarăşa vrăbiuţă... eh, tovarăşa secretară şi cheamă la mine pe tovarăşul bursucul.
- Pe cine?
- Las' că şti dumneata. Bursucul cu părul rar din serviciul financiar.
- Nu cunosc nici un bursuc.
- Unu vechi, vechi drag şi iubit, care i-ai ciripit, bursucul care aruncă bomba ca să-mi taie mie...
- Trompa...
- Trompa, da... n-ai găsit altă rimă, da, da... n-ai găsit... cine-i bursucul?
- Eu n-am ciripit nimic.
- Cheamă-i la mine pe toţi de la financiar... văd eu care are părul rar!
(intră trei bărbaţi cu părul rar)
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- V-am invitat la o... discuţie amicală... este aicea şi prietenul meu Mateiaş.
- Să trăiţi...
- Dar spuneţi-mi vă rog aşa... când discutaţi aşa între dumneavoastră, dar sincer nu... ce porecle vă daţi? Uite, de exemplu, mie mi se spune elefantul, este Mateiaş?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă, da... Vouă cum vă zice?
- Ştiţi... când glumim, că mai glumim şi noi...
- Dar numai în pauza de masă...
- El îmi zice mie...
- Cum?
- Bursucul!
- Pentru că şi el îmi spune mie...
- Cum?
- Bursucul!
- Dar câţi bursuci sunteţi la servicul financiar?!
- Noi trei şi o bursucă la caserie...
- Păi bine mă maestre mă... de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară... cum e boul şi viţelul. Ştiam cine-i boul, ştiam cine-i viţelul... ce mă fac eu cu atâţia bursuci pe capul meu?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă!! Vă salut!
- Să trăiţi...
- Vă salut!!
- Să trăiţi...
(sună soneria)
- Da... da... am înţeles, e bine... adică numai bine, sigur, sigur... o să vă aşteptăm cu plăcere, cu plăcere. Am aflat cine-i bursucul, în schimb vine tigrul de la pădurea tutelară, bursucul care aruncă bomba, ca să-mi taie mie...
- Trompa...
- E bună rimă, e rimă bună! E foarte...


Toma Caragiu, Mircea Diaconu, Paula Rădulescu, Marius Pepino, Mihai Stoenescu
TEXT:Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava, Aurel Felea
http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_fabula.php



viernes, 8 de enero de 2010

O președinție spaniolă și un monarh european. Și viceversa



Nimic mai senzațional și mai interesant decît acele mici și picante coincidențe și curiozități ale istoriei, ce pentru o minte poate prea întrăzneață sau doar prea obișnuită cu romanele polițiste pot trece drept adevărate conspirații. Cîți dintre spanioli s-ar fi gîndit, pe 5 ianuarie 1938, în plină desfășurare a operațiunilor de la Teruel –de departe, una dintre cele mai sîngeroase confruntări republicano-franchiste ale războiului civil din Spania, la care asista și un tînăr corespondent american, pe nume Ernest Hemingway- că infantele născut în exil la Roma, nepotul monarhului alungat în aprilie 1931, avea să devină peste 37 de ani (el, și nu tatăl său!) monarhul întregii Spaniei democratice? Și totuși, dincolo de aceste povești suprapuse, ale unei crude bătălii încheiate cu retragerea forțelor republicane, pe larg redată în mai toate marile publicații americane și europene, pe de-o parte, și ale nașterii unui infante pentru care guvernarea era atunci doar o posibilitate îndepărtată, pe de alta, Juan Carlos Alfonso Víctor María de Borbón y Borbón-Dos Sicilias este astăzi figura politică spaniolă de cea mai mare anvergură, cea mai apreciată.

„Văduvită” de un potențial rol major (ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ce a dat, finalmente, un președinte stabil și un Înalt Reprezentant pentru Politica externă și politica de securitate a Uniunii Europene), presedinția rotativă, semestrială, asumată de Spania începînd cu 1 ianuarie 2010, va trebui să facă față în primul rînd unor riscuri de imagine. Dincolo de agenda încărcată (peste zece întâlniri la nivel înalt, nu toate foarte comode pentru Spania – vezi Summitul UE-Maroc, ce va fi probabil marcat de tensiunile acumulate în cazul activistei sahariene pentru independența Saharei Occidentale, Aminatu Haidar), dincolo de euforia aproape copilărească afișată de José Luis Rodríguez Zapatero și de multele obiective trasate fiecărui minister în parte, Spania are la dispoziție șase luni pentru a menține pe o linie pozitivă o presedinție ce s-ar putea transforma oricînd, pierzînd criteriile și proporțiile realității, într-un eșec.

Misiunea liderului din La Moncloa (nu tocmai cel mai charismatic și convingător președinte de guvern european) este cu atît mai grea cu cît principalul obiectiv anunțat –ieșirea Uniunii din recesiune și generarea eficientă și rapidă de noi locuri de muncă- se suprapune peste trista realitate a unui șomaj spaniol de aproape 18 la suta, mult peste media șomajului la nivel european și peste inevitabilele comparații ale viitoarei sale prestații în raport cu reușitele presedinții asumate de Spania în 1989 și 1995 (Felipe González), precum și în 2002 (José María Aznar).

Dacă la nivel economic este greu de presupus că Spania va avea o contribuție decisivă, rămâne de urmărit strategia pe care Zapatero și Miguel Ángel Moratinos vor reuși (sau nu?!) să o construiască în planul politicii externe, unde Spania trebuie să facă ceea ce, începînd cu politica lui Primo de Rivera din anii '20 (de reprezentare a intereselor Americii Latine în cadrul Societății Națiunilor), știe mai bine să facă: să se (re)afirme drept principala voce europeană în relația cu Ibero-America. Și asta, cu atît mai mult cu cît divergențele dintre statele latino-americane pe tema crizei politice din Honduras și a recunoașterii președintelui recent ales –Porfirio 'Pepe' Lobo- au creat diplomației spaniole spațiul necesar pentru a se manifesta drept un factor mediator în regiune. Interesant este faptul că succesul avantajelor pe care guvernul de la Madrid, în mod natural, le are în raport cu regiunea Americii Latine depinde de reușita sau eșecul proiectului dezvoltat în ultimele luni de către Miguel Ángel Moratinos, și anume acela de a determina o relaxare/normalizare a poziției comune a Uniunii Europene fața de regimul lui Raúl Castro de la La Habana.

În strînsă competiție cu „rating-ul” pe care, cu siguranță, îl va face prezența lui Obama, în mai, la Madrid, persoana ce poate înclina rating-ul și bilanțul președinției spaniole spre un rezultat pozitiv rămâne Casa Regală prin Regele Juan Carlos și relația privilegiată, personală și/sau oficială pe care acesta o are cu șefii de stat din Europa și din lumea întreagă. Chiar pentru cei ce l-au asimilat deja trecutului și manualelor de istorie și în ciuda anilor pe care i-a sărbătorit pe 5 ianuarie, viitoarele evenimente de la Madrid vor descoperi în Regele Juan Carlos un om politic actual, de prim rang, decisiv pentru a menține prestigiul Spaniei și al monarhiei spaniole (al cărei viitor este, în continuare, motiv de discuție) la un nivel înalt.

Text publicat în Dilema Veche pe 7 ianuarie 2010 :d

http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=12254

http://geopolitikon.wordpress.com/2010/01/09/09ian2010-spania-si-a-asumat-presedintia-rotativa-semestriala-a-ue/

lunes, 4 de enero de 2010

Inapoi la dezbatere si la argument. STOP indiferentei!

Cu toate ca la alegerile trecute foarte multi au cazut in capcana discursului fals de tip "sa votam impotriva ciocoilor parlamentari, sa votam pentru un Parlament unicameral", ca si cand, sa vezi si sa nu crezi, fix in numarul Camerelor si salariul parlamentarilor stau problemele economice sau profundele dezechilibre sociale ale Romaniei, mai am o mica, dar mica, speranta ca romanii vor avea, totusi, intelepciunea sau chibzuinta de a-si forma propriile judecati asupra modificarii sistemului de vot uninominal. Apreciez inventivitatea celor care nu stiu cum sa stranga mai bine de gat pluripartitismul, dar vreau sa cred ca nu suntem o natiune de sinucigasi, ci una care-si mai aminteste ce „frumoasa” era viata dinainte de 1989.

Mai jos, via http://lilick-auftakt.blogspot.com/, 33 de argumente impotriva votului uninominal majoritar. Mi-e greu sa cred ca partidele politice vor fi in stare/ vor avea disponibilitatea si placerea de a crea cadrul unei adevarate dezbateri, la nivel national (nu sunt greu de identificat partidele pentru care o asemenea dezbatere ar fi cel putin stanjenitoare), dar macar in online putem populariza argumente pro si contra acestei modificari.


In alta ordine de idei, nu vad decat o singura solutie pentru ca romanii sa inceteze a fi victimele manipularii unor politicieni sau a altora, prin furnizarea de teze politice false, instrumente ale campaniilor electorale: regandirea/ redefinirea statutului orelor de educatie civica in cadrul programelor scolare pentru scoala primara si gimnaziala, respectiv, a celor de sociologie sau de educatie antreprenoriala pentru liceu. Sunt prea putini profesorii care reusesc sa dea acestor ore o nota utila si practica, nu doar teoretica, sunt prea putini elevii si parintii care inteleg importanta acestor ore, sunt prea putini directori de scoala care intraznesc sa propuna ca optionale, acolo unde aceasta materie nu este in mod normal inclusa, astfel de ore. Poate ca daca am transforma educatia civica intr-o materie de importanta nationala, am avea, in timp, niste cetateni care nu ar mai fi nevoiti sa foloseasca DEX-ul sau Google-ul pentru a cauta definitia cuvantului unicameral sau uninominal, poate ca am avea niste cetateni mai greu de manipulat si de cumparat.

Dedicatii

Dedicatiile zilei si ale inceputului de an 2010: prima din mi amada y siempre inolvidable España iar, cea de-a doua, din mi México lindo, México de mi corazón:

La màs bonita sin duda eres tu
la màs auntentica de todas tù
si tu me abrazas no existe el dolor.
si tu me hablas yo entro en razòn.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.
y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.

Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn
cantarè al alba nuestra canciòn
le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn
me das tanto amor.

que no soy facìl,lo sabes muy bien
que me has cocido las alas tambièn
que sin tus manos no puedo vivir
que con tu calma consigo seguir.

con solamente mirarme una ves guìas mis pasos aya donde voy.
y es que el pilar de mi vida,tus ojos azules son mi religiòn.


Cantarè por una sola razòn de la luz que envuelve tu corazòn
cantarè al alba nuestra canciòn
le dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

cantarè al alba nuestra canciòn
te dirè que siempre seràs el alma de mi corazòn.

tu la que me haces reir otra ves
tu caballito de zocado pez
quiro decirte que te quiero
yo te prometo que tdoa ira bien
que eres el àngel que guarda la fè
que tengo en todos mis sueños,que tengo en todos mis sueños

Estuve, en cada poro de su piel
pero hoy no estoy,
está con él y es lo que cuenta,
saldada la cuenta ya quedo
aquí el perdedor he sido yo.

Yo que estuve y fui el primer conquistador
en esa tierra donde el sol grito te amo
te queda buen tramo por andar
y a mi la lección asimilar

Que no estuve cuando más debía,
cuando ella quería sentirse mujer
no estuve, pero estaba loco por volverla a ver
no estuve y todo quería darle
para qué buscarle justificación
estuve en su cuerpo fuera de su corazón

Estuve, estuve a punto de matar,
pero busque en mi corazón y ya había muerto
era un amor cierto y de verdad,
pero no le dio felicidad

Pues no estuve cuando más debía
cuando ella quería sentirse mujer
no estuve, pero estaba loco por volverla a ver
no estuve y todo quería darle
para qué buscarle justificación

Estuve en su cuerpo fuera de su corazón
estuve en su cuerpo fuera de su corazón.


Sa aveti un an minunat! Al meu, doar ascultand melodiile de mai sus, gandindu-ma si citind despre mis grandes amores -España y México-, deja este!

Mi lista de blogs

Buscar este blog