He aprendido que el mundo quiere vivir en la cima de la montaña, sin saber que la verdadera felicidad está en la forma de subir la escarpada.
Everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it.

viernes, 12 de diciembre de 2008

Vai de STEAUA lor


L-am injurat pe Oli si a venit Hagi. L-am injurat pe Hagi si a venit Laca. L-am injurat pe Laca si a venit Dorinel. Vechiul argument: un jucator care a fost foarte bun, este rareori si un mare antrenor. Numai ca, atunci cand multi antrenori se perinda pe la o echipa, si echipa pierde....pierde.....si iar pierde....problema pare sa fie mai degraba la echipa, la jucatori, decat la antrenor. Plus asteptarile exgerate pe care suporterii le avem. Spunea de curand Andrei Plesu la Garantat 100%, desi nu sunt pana la capat de acord, ca obiceiul romanilor (al multor popoare de altfel as adauga eu) de a-si asuma victorile reprezentativelor nationale, din orice sport, sau de a-si asuma reusitele altor romani din diverse domenii, ca si cum ar fi propriile reusite (i-am batut pe x, am castigat y s.a.m.d.) duc la o falsa identitate nationala, la o falsa impresie despre sine.

Tot asa si in fotbal. Cand echipa castiga divinizam antrenorul. Cand echipa pierde, la ghilotina mediatica cu el. Desi ne asumam orice succes, esecul ii priveste. Pe ei si doar pe ei. Pana la urma uitam ca in teren presteaza jucatorii. Acei jucatori platiti sa alerge, sa se apere si sa marcheze, activitati pentru care primesc destui bani, bashca statutul de vedete de Cancan. Iar dupa atatea sezoane ratate ale unei echipe, ale oricarei echipe, e penibil sa mai dam vina pe antrenor. Desi evident ca si acesta, ca manager si ca selectioner, impreuna cu staffurile si conducerea au si ei destul partea lor de vina. Mi-aduc aminte de serile acelea pline de zapada, sa fi tot fost prin iernile lui 2005, cand alergam grabita acasa sa prind golurile lui Cristea in poarta Valenciei, sau, in alte seri fara zapada insa, meciul cu Dinamo Kiev si faimosul Dicaaaa...du-teeeee Dicaaaaaa. Seri care, din pacate, au ramas astazi doar istorie.


2 comentarios:

  1. andrada, te he leído con atención, no conozco tu idioma pero creo que algo he entendido por el parecido con el mío

    he ledo también lo que cuentas de ti de cuánto te gusta españa y madrid, y me ha dado mucha alegría encontrarte y ver tu blog

    un saludo de afecto

    s

    ResponderEliminar
  2. Gracias por el comentario. Es verdad, Madrid me encanta, cada día más y más...sobre todo ahora que está vestido de Navidad.

    ResponderEliminar

Mi lista de blogs

Buscar este blog